Mendace veritas
„Mendace Veritas” este expresia latină pentru „Adevăr Mincinos” sau „Adevăr Fals”, adesea folosit în contextul unui paradox, al unei înșelăciuni sau într-o povestire în care se spun minciuni scandaloase deghizate în adevăr. Semnifică ceva care sună adevărat, dar este înșelător, un concept explorat în filosofie și în literatură.
Semnificație: mendace (mincinos, fals) + veritas (adevăr).
Utilizare: un paradox, o afirmație care este atât adevărată, cât și falsă, sau într-o narațiune cu povești extravagante, incredibile, dar care sunt prezentate ca fiind adevărate.
© CCC
Prințul Aquitaniei
Expresia „Prințul Aquitaniei”, ce provine din versul „Prințul Aquitaniei la turnul în ruine” (Le Prince d’Aquitaine à la Tour abolie), este un citat celebru din poemul „El Desdichado” (Nefericitul) al poetului Gérard de Nerval. Aceasta evocă o figură simbolică, atât nobilă, cât și decăzută, care se prezintă ca un rege deposedat de castelul său (simbolizat de „turnul în ruine”), reprezentându-l astfel pe poet însuși, sfâșiat între moștenirea sa glorioasă și starea sa actuală de marginalizare și suferință.
El Desdichado (Nefericitul)
Sunt cel Nemângâiat, cel Sumbru, cel Uitat,
Sunt prinţul Aquitaniei ce şi-a pierdut moşia:
Singura-mi Stea e moartă şi-n cântu-mi înstelat
Răsare-un Soare negru: este Melancolia.
……
« Je suis le Ténébreux, – le Veuf, – l’Inconsolé,
Le Prince d’Aquitaine à la Tour abolie:
Ma seule Étoile est morte, – et mon luth constellé
Porte le Soleil noir de la Mélancolie. »
Origine: expresia provine din poemul „El Desdichado” (Nefericitul), care face parte din colecția lui Gérard de Nerval, Les Chimères (1854), Himerele.
Semnificație: „Prințul Aquitaniei” se referă la o linie nobilă și străveche, evocând probabil Ducii Aquitaniei ca personaje istorice sau mituri epice.
„La turnul în ruine” simbolizează pierderea regatului, statutului, demnității sau căminului.
Context: Nerval se descrie astfel ca o figură melancolică și dezmoștenită, chinuită de nebunie și mizerie, păstrând însă o anumită grandoare legată de trecutul său imaginar. Expresia surprinde dualitatea dintre gloria trecută a poetului și tragedia prezentă.
Interpretări: deși poemul este în mare parte autobiografic, unii comentatori au sugerat legături cu personaje istorice, precum Pepin cel Scurt ca fiind „Prințul de Aquitania”. Cu toate acestea, cea mai comună interpretare este aceea că reprezintă un simbol personal pentru poetul însuși.
© CCC
Mai bine să iei un om sărac şi virtuos drept ginere și prieten decât unul care întruneşte și viciul, și bogăția.
(Andromaca, 431)
Adevărata licoare a dragostei iat-o: nu este frumusețea, o, femeie! pentru că virtuţile sunt pe placul soților.
(Andromaca, 431)
Mai uşor te fereşti de o femeie iute la mânie decât de una tăcută și liniștită.
(Medeea, 431)
Omul cu adevărat superior este omul prudent atunci când chibzuieşte, pentru că analizează toate riscurile posibile, dar care este cutezător când trebuie să acţioneze.
(Povestiri)
Calomnia este flagelul cel mai de temut, pentru că ea prezintă doi vinovați şi o victimă.
(Povestiri)