Citate Celebre Cogito
Citate Celebre & Enciclopedie

Citate

Societatea este bine cârmuită când cetățenii se supun magistraților, iar magistrații, legilor.

(Fragmente)

Există zile care ard în calendare ca niște ruguri sacre, în care Universul ne vorbește pe două voci — una care ne cere să ne exprimăm focul interior și alta care ne mângâie sufletul cu speranța că iubirea poate construi o lume nouă. Acele zile rare în care mintea și inima își dau mâna, iar magia se scrie în liniște, printre cuvinte, lacrimi și visuri.

Cât este de nesăbuit omul care, dispreţuind ceea ce se află lângă el, va căuta ceea ce este departe de el!

(Munci şi zile)

Cel ce-și drămuiește cuvintele este o comoară. Măsurarea cuvintelor este cea mai prețioasă măsură. Dacă ești bârfitor, în curând lumea te va bârfi şi mai mult.

(Munci şi zile)

Fereşte-te de o proastă reputaţie între semenii tăi. Faima este primejdioasă; povara ei e uşor de ridicat, chinuitor de suportat şi greu de lăsat jos.

(Munci şi zile)

Celui ce nu e bun platnic i se dau garanţii îndoielnice.

(Odiseea)

Dezaprob atât excesul de amabilitate, cât şi excesul de răceală al unei gazde. Ce i se cuvine musafirului? O primire binevoitoare, dacă rămâne, despărţirea, dacă dorește să plece.

(Odiseea)

Spicul se recunoaşte după pai.

(Odiseea)

A fi în al șaptelea cer

Această locuțiune este o expresie populară. Suntem în al șaptelea cer atunci când suntem în culmea fericirii. Expresia este folosită și pentru a descrie cel mai înalt punct al plăcerii fizice. Dar de unde vine această expresie?

Cerul este singurul loc pe care omul nu l-a explorat și nu l-a înțeles încă pe deplin. De unde vine? Din ce este alcătuit? Ce se află „la capătul” cerului? Oamenii au fost întotdeauna fascinați de această pânză albastră, împânzită de stele, care se întinde deasupra capetelor lor. Și încă din Antichitate, au încercat să o explice. În această perioadă s-a născut această expresie care exprimă fericirea.

La acea vreme, cu tot respectul cuvenit bietului Galileo, se credea că Pământul era pentru univers ceea ce o regină este pentru regatul său. Pe scurt, se credea că toate obiectele stelare orbitau planeta noastră. De asemenea, se credea că aceste obiecte erau închise în sfere transparente, deoarece fiecare prezenta mișcări și traiectorii unice. Fiecare sferă corespundea unui cer distinct. Exista cerul Lunii, apoi cel al lui Mercur, al lui Venus, al Soarelui, al lui Marte, al lui Jupiter și al lui Saturn!

„A fi în al șaptelea cer” sau “A fi cu păsările”

Dumnezeu, stăpânul universului, trona într-o sferă care le domina pe toate celelalte și purta stelele, numită firmament (bolta cerească sau cerul). În acea vreme, când cineva se afla într-o stare de fericire totală, se spunea că este „răpit la cer” sau că „este în al treilea cer”. Căci în al treilea cer se găsea Venus, zeița Iubirii. A fi răpit la cer însemna, așadar, literalmente a fi smuls de pe pământ și dus la ceruri!

Fiecare cer reprezenta un grad al plăcerii. Treptat, fericirea s-a înălțat și mai sus, cuibărindu-se în cerul de deasupra lui Saturn. Astfel, s-a născut expresia „a fi în al șaptelea cer”.

De cealaltă parte a Atlanticului, locuitorii orașului Quebec, din Canada, spun „ a fi cu păsările”.

Astfel, indiferent de locație, a te ridica la al șaptelea cer sau a fi printre păsări este întotdeauna o încântare deosebită.

© CCC

Frumuseţe, minte, vorbire aleasă; zeii nu dăruiesc aceluiaşi om toate harurile, o ştim prea bine.

(Odiseea)

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.