Dezaprob atât excesul de amabilitate, cât şi excesul de răceală al unei gazde. Ce i se cuvine musafirului? O primire binevoitoare, dacă rămâne, despărţirea, dacă dorește să plece.
(Odiseea)
Nu e bine să ai prea mulţi comandanți; unul singur trebuie să conducă, unul singur trebuie să fie rege.
(Iliada)
De luptă se feresc doar lașii.
(Iliada)
Celui ce nu e bun platnic i se dau garanţii îndoielnice.
(Odiseea)
Între oameni şi lei nu există cale de înţelegere dreaptă, oile și lupii nu au aceleaşi simțăminte; ei urzesc tot timpul moartea, unii altora.
(Iliada)
Frumuseţe, minte, vorbire aleasă; zeii nu dăruiesc aceluiaşi om toate harurile, o ştim prea bine.
(Odiseea)
Eu sunt cate putin din tot ce am intalnit.
Să lăsăm trecutul să fie trecut.
(Iliada)
Fie pomana cât de mică, bucuria e mare!
(Odiseea)
Spicul se recunoaşte după pai.
(Odiseea)
Nu e cu putinta ca cineva sa se priceapa la toate.
Nevoia de recunoaștere pare să fie călcâiul lui Ahile al fiecărui individ. Ea explică faptul că, pentru a se simți înțeleși sau acceptați, majoritatea oamenilor preferă să renunțe la libertatea lor, la singularitatea lor.
(Spiritul singurătăţii)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.