Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi
Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-i să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.
A urca inseamna a te sacrifica. Orice culme e severa.
Nimeni n-a ispravit niciodata conflictele cu constiinta sa…Desteptarea constiintei e maretia sufletului.
Copiii vostri vor trai inconjurati de masini; ei trebuie sa le inteleaga si sa fie familiarizati cu ele. Masinile ii trateaza foarte rau pe cei care nu le plac.
© CCC
(Scrisori unei necunoscute)
Ceea ce voi numiti progres e pus in miscare de doua motoare: oamenii si intamplarile. Dar ceea ce e trist e ca din cand in cand e nevoie de ceva exceptional. Pentru evenimente, ca si pentru oameni, trupa obisnuita nu e de ajuns. Printre oameni e nevoie de genii si printre evenimente - de revolutii. Marile accidente sunt legea si ordinea lucrurilor, alcatuirea lumii nu se poate lipsi de ele.
Oamenii perfizi au parte de o fericire întunecată.
Pentru inimile care au suferit multa vreme, bucuria e asemanatoare cu roua pentru pamanturile parjolite de soare; inima si pamantul sorb ploaia aceasta binefacatoare care cade peste ele, iar dinafara nu se vede nimic.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.