Lumea in care patrundem, nascandu-ne, este cruda si crunta si totodata de o frumusete dumnezeiasca. Sa credem ca predomina lipsa de sens sau sensul este o chestiune de temperament. Daca lipsa de sens ar prevala in mod absolut, ar disparea tot mai mult, pe masura evolutiei, caracteristica vietii de a fi plina de sens. Dar nu acesta este - sau nu-mi pare mie ca este - cazul. Probabil ca, asa ca in toate problemele metafizice, ambele sunt adevarate: viata este sens si nonsens sau are sens si nonsens. Nutresc speranta anxioasa ca sensul va fi preponderent si va castiga batalia.
Intalnirea dintre doua personalitati este asemanatoare contactului dintre doua substante chimice: daca exista vreo reactie, ambele se transforma.
Eu nu cred ca exista Dumnezeu. Eu sunt sigur ca exista.
Nimic mai rau nu i se poate intampla cuiva decat sa fie complet inteles.
Nimic nu are o influenta mai puternica, din punct de vedere psihologic, asupra mediului lor si, in special, asupra copiilor lor decat viata netraita a parintilor.
Totul depinde de felul in care privim lucrurile, si nu de cum sunt ele insele.
Dumnezeu este un produs al abisului inconstient al eului.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.