Citate de Hermann Hesse

Adevarul este trait, nu predat la catedra.

Animus facit nobilem, cui ex quacumque condicione supra Fortunam licet surgere. Un suflet nobil se ridică, în orice împrejurare, deasupra destinului. (Singur sufletul înnobilează omul; el poate, în orice împrejurare, să se ridice deasupra destinului.) (Seneca, Epistulae, XLIV) © CCC

Prin meditare profunda avem posibilitatea de a anula timpul, de a vedea toata viata trecuta, prezenta si viitoare in simultaneitatea ei.

Sufletul e o realitate cutremuratoare. Nu poate fi cumparat, nu poate fi vandut si scos la mezat. Poate fi insa otravit sau adus la desavarsire. Exista un suflet in fiecare dintre noi.

Tot astfel a trebuit sa gandesc si despre parintii mei. Ei spun ca eu sunt copilul lor si ca as fi ca ei. Dar chiar daca trebuie sa ii iubesc sunt pentru ei un om strain pe care nu-l pot intelege. Si ceea ce este esential la mine si poate fi tocmai esenta sufletului meu, ei considera ca e neimportant si atribuie acest ceva tineretii sau toanelor mele. Si cu toate acestea tin la mine si mi-ar face cu draga inima tot binele din lume. Un tata ii poate da copilului sau nasul si ochii si chiar si mintea drept mostenire, dar nu si sufletul. Acesta e nou odata cu fiecare om.

Trebuie să învățați să râdeți. Pentru a ajunge la umorul de calitate, nu vă mai luați prea mult în serios. (Lupul stepelor, 1927)

Sufletul se naste batran, dar devine tanar. Asta este comedia vietii. Iar corpul se naste tanar si devine batran. Asta este tragedia vietii.

Pe drumul lung de la pește, pasăre și maimuță până la animalul belicos al zilelor noastre, pe drumul acesta lung la capătul căruia sperăm să devenim oameni și zei, nu cei normali ne-au împins înainte din treaptă în treaptă. Dimpotrivă, normalii au fost întotdeauna conservatori, preferând zonele sănătății, și ale lucrului verificat. Unei șopârle normale, nu i-ar fi trecut nicicând prin minte să încerce să zboare. O maimuță normală nu s-ar fi gândit nicicând să părăsească adăpostul din copaci și să meargă în două picioare pe pamânt. Normalii sunt, după părerea mea, meniți să păstreze forma existentă, un mod de viață, o rasă, o specie, s-o protejeze și s-o întărească pentru a se asigura pe ei înșiși. Fantaștii, în schimb, nu se dau în lături să facă salturi, să viseze negânditul, pentru că cine știe, într-o bună zi, peștele să devină animal de uscat, iar maimuța - om…

Dacă din bunurile tale trecătoare ai pierdut Și în cămara ta mică Doar două pâini ți-au mai rămas, Vinde una și cu banii primiți, Cumpără zambile pentru a-ți hrăni sufletul. © CCC

Cunoasterea de sine: Cufunda-te in tine insuti, fa ceea ce corespunde profundei tale fiinte; cauta-te pe tine insuti, fii propriul tau stapan, mergi pe drumul tau propriu, indiferent incotro duce.

...Se pare ca a trecut acea perioada mondiala a istoriei universale, in care actiunile individuale ieseau in evidenta; eroii timpurilor mai noi sunt insesi popoarele, partidele, masele; tragedia moderna se deosebeste de cea antica prin aceea ca astazi corurile sunt acelea care actioneaza si joaca rolurile principale, pe cand zeii, eroii si tiranii, care erau pe vremuri personaje active, sunt redusi la rolul unor reprezentanti mediocri ai vointei partidelor si actiunii popoarelor.

Orice peisaj este o stare a sufletului.

A cauta inseamna a avea un scop. A gasi insa inseamna a fi liber, a ramane deschis, a nu avea un scop.

Care-i adevarul si cum e intocmita viata, astea-s lucruri despre care fiecare trebuie sa-si faca singur o parere si pe care nu le poti invata dintr-o carte.

Cautand unitatea, el respinse diversitatea.

Arta nu este nimic altceva decat contemplarea lumii impregnate de har, luminata din interior. A revela prezenta lui Dumnezeu indaratul oricarui obiect, aceasta este functia artei.

Si daca timpul nu e ceva real, inseamna ca si distanta ce pare a exista intre lume si vesnicie, intre rau si bine nu este decat o amagire.

In fond, orice suflet omenesc este astfel: o lumină plapanda in drum spre vreun refugiu divin, pe care il imagineaza, il cauta, dar nu il vede. (Cercul familiei) © CCC

Fiecare om are sufletul sau pe care nu-l poate amesteca cu altul... Doi oameni pot sa fie atrasi unul de celalalt, pot sa vorbeasca impreuna si sa se simta mai apropiati, sufletele lor sunt insa asemenea unei flori, fiecare floare avandu-si radacina intr-un loc anumit, neputandu-se sa se duca la alta floare, caci lucrul acesta ar insemna sa-si paraseasca radacina ei, ceea ce nu e cu putinta.

Doamne, ce suflete sublime puteau să se ascundă sub înfațișarea obișnuită a unora!