Citate de Caius Iulius Cezar

Dar dacă de aici vine tot răul! De la cuvinte! Cu toţii avem în noi o lume de cîte şi mai cîte; fiecare cu lumea sa de cîte şi mai cîte! Dar cum putem să ne înţelegem, dacă în vorbele spuse eu pun sensul şi valoarea lucrurilor aşa cum sînt ele pentru mine, iar cel care mă ascultă le dă inevitabil sensul şi valoarea pe care o au la el, în lumea lui lăuntrică. Credem că ne înţelegem; nu ne vom înţelege niciodată! (Șase personaje în căutarea unui autor)

Nimeni nu poate intelege ceea ce nu simte.

A intelege oamenii, apoi a intelege lucrurile, pe urma a intelege ideile, aceasta este, de sus in jos, scara intelegerii.

Unora le poate placea numai ce inteleg, altii pot intelege numai ce le place.

Excesiva înțelegere, care distruge şi traversează orice iluzie, este cea mai rea dintre maladiile minţii.

Cei înguști la minte sunt obişnuiţi să lupte cu tot ce nu înţeleg. ©  CCC

Iubesc tradarea, dar urasc pe tradator.

"Împlinire", "fericire" sunt cuvinte prea mari pentru mine. Sunt noţiuni pe care nu le pot admite integral, nu le înţeleg încă la modul profund, sincer o spun. Aşa cum nu înţeleg moartea sau sensul vieţii. Nu am răspunsuri la marile întrebări ale existenţei. Poate tocmai de aceea am preţuit mai mult întrebările. Mai presus de teologi şi de artişti i-am socotit mereu pe filosofi. Filosofia a fost secretul vieţii mele, inepuizabila mea pasiune, din care am extras mustul care m-a dus mai departe. Dacă vii la mine acasă, ai să întrebi unde sunt psihiatria, medicina? Sunt şi tratatele medicale pe undeva, pe-acolo, dar biblioteca mea e o bibliotecă de filosofie. Am avut de tânăr marea curiozitate să citesc în original, fiind convins că toate traducerile mă "traduc". Despre posteritate nu-mi fac iluzii, e plin la "Bellu" de oameni mari. Nu mă interesează decât să am un cerc de continuatori, care să ducă mai departe ideile mele. Cu toate astea, nu m-am oprit din căutări. Încerc să nu rămân în urmă, mă informez tot timpul online, citesc reviste, particip la congrese. Aş putea foarte bine să zic, la vârsta mea, gata, cântecele astea nu le mai pot auzi! Dar nu se poate aşa, informaţia nu rămâne veşnic aceeaşi, totul se schimbă, trebuie să lupţi pentru fiecare condiţie, să o atingi şi să lupţi apoi iarăşi, ca să o depăşeşti. Mintea şi inima trebuie antrenate tot timpul, echilibrul, normalitatea trebuie recucerite permanent, nu sunt o ştampilă valabilă veşnic.

Nu rade, nu plange, nu uri, intelege.

Bărbatul și femeia se iau unul pe celălalt, se lasă unul pe celălalt, se implică unul cu celălalt, se reîntorc unul la celălalt și se surprind unul pe celălalt, dar nu se înțeleg. © CCC

Lucrurile cele mai sublime sunt, adesea, cel mai putin intelese.

In efortul pe care il intreprindem pentru a intelege lumea, semanam oarecum unui om care incearca sa inteleaga mecanismul unui ceas inchis.

Oamenii vad doar ceea ce sunt pregatiti sa vada.

Oricine poate auzi, dar numai fiintele sensibile inteleg.

Intelegerea semenului este conditia omului evoluat.

Am venit, am vazut, am invins. Veni, vidi, vici. Veni, vidi, vici, expresie latină atribuită lui Iulius Cezar, conform istoricului roman de origine greacă Appian din Alexandria care a trăit în timpul domniilor lui Traian, Hadrian și Antoninus Pius. Cezar a folosit fraza într-o scrisoare către Senatul Roman în jurul anului 47 î.Hr., după ce a obținut o victorie rapidă în scurtul său război împotriva armatei lui Farnace al II-lea din Pont în bătălia de la Zela (Turcia). Expresia este folosită pentru a se referi la o victorie rapidă și concludentă.

Atâta timp cât ne înțelegem, atâta timp cât comunicăm, trăim împreună. (Contact, enciclopedia creației, emisiune TV canadiană) © CCC

Zarurile au fost aruncate.

Alea iacta est.

Alea iacta est (Zarul a fost aruncat) este o expresie latină atribuită de Suetonius lui Iulius Cezar la 10 ianuarie 49 î.Hr., în timp ce își conducea armata peste Râul Rubicon din nordul Italiei. Traversând Rubiconul, Cezar a intrat în Italia în fruntea armatei sale, sfidând Senatul și a început lungul său război civil împotriva lui Pompei și a facțiunii aristocratice a Republicii Romane târzii, Optimates. Expresia este folosită pentru a indica faptul că evenimentele au trecut de un punct fără întoarcere, ireversibil.

Constat că, pe măsură ce trece timpul, trăim din ce în ce mai ușor împreună. (Contact, enciclopedia creației, emisiune TV canadiană) © CCC

Credem că ne înţelegem; nu ne vom înţelege niciodată! (Șase personaje în căutarea unui autor)