Fruntea lui este scut de aur,
iară pletele-i stufoase ca finicul,
negre sunt cum e corbul.
Ochii lui sunt ca acele porumbițe albe,
ca scăldate în lapte, poposite lângă limpede izvor.
Obrajii lui sunt ca răzoare de trandafiri balsamici,
Stoguri înmiresmate, iar buzele lui roșii au respirarea
dulce a mirului de smirnă.
Ca pârghii de aur îi sunt brațele, cu pietre nestemate
împodobite; pieptul lui e ca sculptat în fildeș,
cu ușoare vine albastre de safir.
Stâlpi de alabastru îi sunt picioarele, odihnind pe
temelii de aur, și el la înfățișare este întreg Libanul
– la fel ca cedrii de măreț.
(Cântarea cântărilor)