Lasă-ți chipul să fie strălucitor atâta timp cât trăiești.
(Proverb egiptean din Învățăturile lui Ptahhotep, marele vizir din perioada Dinastiei a V-a, după copie manuscrisă – Prisse Papyrus / Papirusul Prisse (Luvru))
Fruntea lui este scut de aur,
iară pletele-i stufoase ca finicul,
negre sunt cum e corbul.
Ochii lui sunt ca acele porumbițe albe,
ca scăldate în lapte, poposite lângă limpede izvor.
Obrajii lui sunt ca răzoare de trandafiri balsamici,
Stoguri înmiresmate, iar buzele lui roșii au respirarea
dulce a mirului de smirnă.
Ca pârghii de aur îi sunt brațele, cu pietre nestemate
împodobite; pieptul lui e ca sculptat în fildeș,
cu ușoare vine albastre de safir.
Stâlpi de alabastru îi sunt picioarele, odihnind pe
temelii de aur, și el la înfățișare este întreg Libanul
– la fel ca cedrii de măreț.
(Cântarea cântărilor)
Doamne, ce suflete sublime puteau să se ascundă sub înfațișarea obișnuită a unora!
Tu eşti cea nouă, atrasă către mine?
Ca să încep, te previn că, în mod sigur,
sunt foarte diferit de ceea ce presupui;
Oare crezi că vei găsi în mine iubitul tău?
Crezi că e uşor să mă faci să devin iubitul tău?
Crezi că prietenia mea îți va da deplină satisfacţie?
Crezi că sunt statornic şi credincios?
Nu vezi nimic altceva decât această înfăţisare,
acest calm şi răbdător mod al meu de a fi?
Crezi că te îndrepţi, pe un teren solid, către
un adevărat ecou?
O, visătoareo, nu te-ai gândit că
aş putea fi o Fata Morgana, o iluzie?
(Tu eşti cea nouă?)
Trad. Mihnea Gheorghiu
Aliud ex alio iter suscipitur et spectacula spectaculis mutantur.
Orice drum începe din altul şi peisajele îşi schimbă înfăţişarea.
sau
O călătorie urmează după alta și peisajele se schimbă unul după altul.
(Seneca)
Un barbat abil se ascundea sub aceasta infatisare modesta, un barbat care a stiut sa faca din prezenta lui o otrava placuta, pe care mi-o dadea si mi-o refuza capricios, ca s-o doresc din ce in ce mai mult.
Cel mai bine e sa ai o infatisare comuna. Este un avantaj foarte serios din punctul meu de vedere, caci uratenia îi face pe oameni sa se fereasca de tine intr-un fel, iar frumusetea in altul.
Nimanui nu-i poate fi neplacuta propria sa infatisare; omul cel mai urat, ca si cel mai frumos, are dreptul sa se bucure de felul in care arata. Iar pentru ca bunavointa infrumuseteaza, si oricine se priveste in oglinda cu bunavointa, se poate afirma ca oricine e ingaduitor fata de el.
Foarte putine fiinte isi dau de gol dintru inceput cusururile. In general, fiecare se straduieste sa se prezinte cu o infatisare atragatoare.
O infatisare placuta este o recomandare fara cuvinte.
Formosa facies muta commendatio est.
(Syrus, Sententiae)