Heraclit

Heraclit din Efes, 535-475 î.e.n., filosof grec presocratic, supranumit “Obscurul” (Skoteinos), unul dintre întemeietorii dialecticii. A trăit 60 de ani.

Filosof presocratic, Heraclit este considerat de Hegel părintele gândirii dialectice. Continuând tradiția filosofilor ionieni care explicau universul prin principii fizice, Heraclit a identificat principiul tuturor lucrurilor cu focul și a afirmat eternitatea universului.

Se știu puține lucruri despre viața sa. Se spune că provenea dintr-o familie bogată și puternică și că a renunțat la titlul regal în favoarea fratelui său pentru a se dedica filosofiei. Antidemocrat și mizantrop, se spune că era antipatizat de concetățenii săi și trăia în izolare.

Scrierile sale nu sunt cunoscute direct, dar comentariile autorilor antici au permis atribuirea unui anumit număr de fragmente (în jur de 130) din opera sa.

Doctrina sa cea mai cunoscută se bazează pe curgerea perpetuă al tuturor lucrurilor și pe conceptul de mișcare care apare din contradicția dintre două stări ale materiei.

Pentru Heraclit, nimic în întreaga lume nu rămâne la fel nici măcar o clipă: totul trece, totul se schimbă, totul moare în fiecare clipă. Acest lucru îl exprimă în celebrele sale fraze: „Toate lucrurile trec și nimic nu rămâne” și „Nu ne scăldăm de două ori în același râu”.

Supranumit Obscurul, datorită complexității filosofiei sale, a avut o influență majoră asupra unor filozofi precum Heidegger, Nietzsche și Hegel, și asupra unor poeți precum René Char.

Opere principale:

Din opera lui, s-au păstrat circa 130 de fragmente dintr-o lucrare pe care posteritatea a numit-o Peri physeos (Despre natură), un jurnal în care autorul și-a consemnat, sub formă de maxime, concluziile asupra unor probleme-cheie ale filozofiei.