Isus veni și-n casa mea-ntr-o seară:
Era-ntr-un tainic și suav apus...
Și-am stat în casă singur cu Isus...
Și-afară era blondă primăvară.
Atunci mi-a spus cu vocea lui cea clară
Că oamenii sunt buni, deși l-au dus
Să-l bată-n cuie pe Golgota sus,
Fiindcă i-a iubit din cale-afară.
Și mi-a mai spus că poate fi iertat,
Chiar Iuda, ce-l vându c-un sărutat,
Ca să-și sporească cu treizeci, arginții.
Apoi, plecând, din prag mi-a spus așa:
Comoara sufletului ca și-a minții
E să iubești pentru-a putea ierta.
(Solul Golgotei)
Cine da cui merita isi primeste, dand, rasplata.
Iertarea nu schimbă şi nu şterge faptele.
(Arta conversației)
Marturisirea este foarte aproape de nevinovatie.
Razbunandu-te, te faci egalul adversarului; iertandu-l, te arati superior lui.
Dacă nu port duşmănie şi dacă nu mă bucur de răul cui mi-a făcut rău, consider că iert.
Foarte nefericita este soarta celui care nu are dusmani.
Pe nedrept il blestema pe Neptun cine naufragiaza a doua oara.
Rabda si nu invinui ceea ce nu poate fi schimbat.
Iubirea și iertarea au coborât din cer.
(Lexicologia școlară, 1857)
© CCC
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.