Să te asemăn cu o zi de vară?
Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând!
În Mai e vânt şi mugurii-i doboară
Şi timpul verii trece prea curând.
Cerescul ochi e, uneori, fierbinte
Şi-ades umbrită-i geana lui de foc,
Căci de frumos frumosul se dezminte
Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc.
Dar vara ta nu va păli vreodată
Căci frumuseţea-i veşnic anotimp;
Nici moartea s-o umbrească n-o să poată
Când vers etern o-nalţă peste timp.
Cât va fi suflet, văz şi versul meu,
Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu.
(Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII)
(Traducere Neculai Chirica)
Adevarul adevar ramane oricat de mult l-am suci.
(Masura pentru masura)
Cand vorbele sunt putine, arareori sunt spuse in zadar.
(Richard al II-lea)
Asculta sfatul tuturor, dar evita de a-ti arata parerea.
Compatimirea discreta este adevaratul monument al nobletei.
Vorbeste frumos. In felul acesta te poti salva nu numai de primejdiile prezentului, dar poti salva si ce ai pierdut in trecut.
(Coriolanus)
Zeilor! Metehne ne dati mereu, pentru a ramane oameni.
Cei ce se joaca prea subtil cu vorbele, pot cu usurinta sa le corupa sensul.
(A douasprezecea noapte)
O, cat de frumoasa ne pare frumusetea cand e inzestrata cu podoaba pe care i-o confera adevarul!
O! how much more doth beauty beauteous seem
By that sweet ornament which truth doth give!
(Sonetul LIV)
Noi stim ce suntem, dar nu stim ce putem fi.