Lumea este stridia mea
Pe care eu cu sabia o voi deschide.
(Nevestele vesele din Windsor)
...world’s mine oyster
Which I with sword will open.
Când oamenii spun asta, de obicei presupun că înseamnă că lumea este la picioarele lor și că sunt într-o poziție în care totul va funcționa în favoarea lor. Alții spun că ei sunt „perla” și sunt cultivați pentru măreția lor. Această interpretare poate fi valabilă pentru primul vers, atunci când este scos din context.
Cu toate acestea, atunci când aceste rânduri au fost rostite în piesa de teatru „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, intenția era destul de diferită.
Astfel, într-o conversație între două personaje mai puțin reputate, are loc această conversație:
Falstaff: Nu-ți voi împrumuta nici un ban.
Pistol: De ce, atunci lumea este stridia mea pe care eu cu sabia o voi deschide.
Falstaff: Nici un ban.
Cu alte cuvinte, dacă Falstaff nu îi va da bani, Pistol se va duce și îi va lua cu forța de la alți oameni. Este vorba despre a lua ceea ce nu are dreptul și are conotații destul de violente.
O stridie nu se deschide de bunăvoie – trebuie forțată. O stridie nu renunță de bunăvoie la perla sa, care poate dura ani să se dezvolte, iar stridia este adesea deteriorată sau ucisă în procesul de extragere a perlei. Aceasta este o imagine a violenței și nu una a circumstanțelor fericite sau norocoase.
© CCC
Zeilor! Metehne ne dati mereu, pentru a ramane oameni.
Iubesc putin cei ce-si divulga iubirea lor altora.
(Doi domni din Verona)
Care-i adevarul si cum e intocmita viata, astea-s lucruri despre care fiecare trebuie sa-si faca singur o parere si pe care nu le poti invata dintr-o carte.
Acolo unde inceteaza vigoarea legilor si autoritatea aparatorilor ei nu poate exista nici libertate si nici siguranta pentru nimeni.
Nevoia ne invata repede sa pretuim si lucrurile cele mai umile.
Ma tem numai de cei pe care ii respect: de intelepti. De prosti rad si nu ma tem de ei.
(Cymbeline)
Exercitatio artem paravit, ars decorem, non in quaestum tamen aut mercedem: quamvis audacis lasciviae pretium est voluptas spectantium.
Experiența le dă pricepere, iar priceperea dă din nou har; profitul sau plățile sunt excluse; oricât de nesăbuită ar fi distracția lor, recompensa ei este plăcerea spectatorilor.
(Tacitus, Germania, cap. 24)
Suntem facuti din acelasi material din care sunt tesute visurile noastre.
Cu cat un om are mai mult experienta lucrurilor din trecut, cu atat este mai prudent si cu atat asteptarile sale nu vor da gres.
Bogatia de experienta straina, agonisita din carti, se cheama eruditie. Experienta proprie este intelepciune.
O, cat de frumoasa ne pare frumusetea cand e inzestrata cu podoaba pe care i-o confera adevarul!
O! how much more doth beauty beauteous seem
By that sweet ornament which truth doth give!
(Sonetul LIV)
Orice zi este buna, daca nu, atunci la ce bun sa ne mai trezim?
Suferim prea mult pentru putinul care ne lipseste si ne bucuram prea putin de multul pe care il avem!
Cand nu stingi focul la inceput – cand il poti stinge cu un hardau de apa – si lasi focul in voie, apoi nu-ti mai ajunge apa unui rau ca sa-l poti stinge.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.