Citate de Blaise Pascal

Exercitatio artem parat. Experiența creează maeștrii. Experiența (exercițiul, practica) creează maestrul (maeștrii) / artistul (artiștii).

Omului nu-i place sa ramana singur cu sine.

Adevarul nu-l patrundem numai cu ratiunea, ci si cu inima.

Pentru ce urmeaza lumea majoritatea? Pentru ca are mai multa dreptate? Nu, ci mai multa forta…pentru ce sunt respectate legile si vechile opinii? Pentru ca sunt mai sanatoase? Nu, dar ele sunt unice, evita deosebirile de pareri.

Calea invataturii e lunga, a exemplelor e scurta si sigura.

Spiritul isi are ordinea lui, care consta in principii si demonstratii. Inima o are pe a ei. Nu cauti a dovedi ca trebuie sa fii iubit, expunand in ordine cauzele iubirii: acest lucru ar fi ridicol.

Noi nu vrem ca ceilalti sa ne insele; nu gasim drept ca ei sa vrea sa fie stimati de noi mai mult decat merita. Nu este drept sa-i inselam nici noi si nici ca ei sa ne stimeze mai mult decat meritam.

Marile suflete nu sunt acelea care iubesc prea des (vorbesc de o iubire violenta): ele au nevoie de o inundare de pasiune spre a le zgudui si a le umple. Cand insa incep a iubi, iubesc mult mai bine.

Experienta este ca steaua polara: ea nu lumineaza decat seara.

Cuvintele asezate diferit dau sensuri diferite, iar sensurile puse diferit produc efecte deosebite.

Fericirea este un lucru minunat: cu cat o dai mai mult, cu atat mai mult iti ramane.

Rataceste orice om, cat timp cu zel se straduieste.

Noi nu ne multumim cu trairea ce avem in noi si in propria noastra fiinta; vrem sa traim in gandul celorlalti, cu o traire imaginara; si facem in acest scop eforturi, ca sa parem altfel decat suntem…Suntem atat de orgoliosi, incat am vrea sa fim cunoscuti de tot pamantul si chiar de oamenii care vor veni dupa noi, si suntem atat de vanitosi, incat stima a cinci sau sase persoane care ne inconjoara ne amuza si ne multumeste.

Inima are rațiuni pe care rațiunea nu le cunoaște. (Cugetări)

Doua excese: a exclude ratiunea, a nu admite decat ratiunea.

Fiecare om este un tot pentru sine; caci daca a murit, totul a murit pentru el. De aceea, fiecare vrea sa fie totul pentru toti.

Care-i adevarul si cum e intocmita viata, astea-s lucruri despre care fiecare trebuie sa-si faca singur o parere si pe care nu le poti invata dintr-o carte.

Ultimul lucru pe care-l afli scriind o carte este cu ce trebuie sa incepi.

Omul nu este nici inger, nici animal, iar nenorocirea face ca cine vrea sa zareasca ingerul, vede animalul.

Omul care nu se iubeste decat pe sine, nu uraste nimic mai mult decat faptul de a fi singur cu sine insusi. El nu cauta nimic decat pentru sine si nu fuge de nimic ca de sine pentru ca atunci cand se priveste, el nu se gaseste asa cum ar dori si pentru ca afla in sine o ingramadire de mizerii inevitabile si un vid de bunuri reale si trainice pe care este incapabil de a-l umple.