O! Dragoste de viata, ne lasi, de teama mortii, sa murim de zeci de ori la rand decat sa dam cu moartea fata dintr-o data... Inainte de-a muri se prapadeste cel las de multe ori; numai o singura data gusta cel viteaz moartea.
Umilinta este la inceputul ambitiei o scara: acela care urca, nu priveste decat spre ea, dar cand, in sfarsit, ajunge pe ultima ei treapta, se intoarce cu fata spre cer, dispretuind acele trepte ce l-au dus spre culme.
O, cat de frumoasa ne pare frumusetea cand e inzestrata cu podoaba pe care i-o confera adevarul!
O! how much more doth beauty beauteous seem
By that sweet ornament which truth doth give!
(Sonetul LIV)