Locus horridus sau locus horrendus, expresie latină care înseamnă “loc oribil”, înfricoșător, care inspiră teamă, cel mai groaznic loc, loc dominat de singurătate, frică și tristețe.

Acesta este unul dintre motivele literaturii romantice (in opozitie cu “locus amoenus”: loc placut, agreabil), constand în descrierea unui peisaj sumbru, izolat, straniu, tulburător și dezolant, unde natura se dezvolta în stare sălbatică, evidentiind sensibilitatea individuală a scriitorului in realizarea unui cadru ireal, oniric.

Elementele recurente în descrierile unui “locus horridus” sunt, printre altele: peșterile, grotele, ruinele, copacii contorsionati, cu ramuri despletite si siluete bizare, noaptea, apusul de soare, pesimismul, pasiunile exacerbate și gustul singurătatii, toamna și iarna fiind anotimpurile preferate.

Caracteristici: loc dominat de întuneric, natură periculoasă, cu oameni singuri, înspăimântați și aflați în suferință (de exemplu, un loc al torturii).

Câteva exemple de opere cu astfel de descrieri: Les bergeries (Stânele, 1625) de Honorat de Bueil Racan, Atala (1801) de Chateaubriand.

© CCC

Share |

Leave a Reply

Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.