Maurice Carême
Maurice Carême, 12 mai 1899 – 13 ian. 1978, născut în Wavre (în traducere, Apă), oraș francofon din regiunea Valonia din Belgia și capitala provinciei Brabantul Valon, poet și scriitor belgian francofon. A trăit 79 de ani.
Poetul francez Maurice Carême este cunoscut pentru poeziile sale dedicate copilăriei. Stilul simplu și muzical al poeziilor sale precum Libertatea (Liberté) sau A nins (Il a neigé), i-a adus numeroase premii literare.
Maurice Carême provenea dintr-o familie modestă, tatăl său aplica tapete și picta case, iar mama sa avea o băcănie. Aproape toți strămoșii săi erau din Wavre sau din satele din jur, precum Limal, Bierges, Rosières etc.
Maurice Carême a avut două surori (dintre care una a murit a doua zi după naștere) și doi frați (dintre care unul a murit la opt luni). Și-a petrecut copilăria și adolescența în Wavre, un oraș liniștit din Belgia, unde și-a făcut studiile primare și gimnaziale și care va fi o mare sursă de inspirație pentru el.
Primele sale poezii le-a scris în 1914, la 15 ani, inspirat de sentimentele romantice pe care le avea pentru una dintre prietenele sale din copilărie, Bertha Detry. De atunci nu a încetat niciodată să scrie. Elev strălucit, a obținut o bursă în același an și a intrat la Ecole Normale Primaire de Tirlemont. Profesorul său de la Școala Normală l-a încurajat să scrie, introducându-l în poezia franceză a vremii.
În 1918, Maurice Carême a fost numit învățător la Anderlecht, în regiunea Bruxelles, unde a predat la școala primară nr.2. În cele din urmă, Maurice Carême și-a părăsit postul de învățător pentru a se dedica în întregime literaturii.
Un an mai târziu, în 1919, a preluat conducerea unei reviste literare numite Nos jeunes (Tinerii noștri), pe care a redenumit-o în 1920 La Revue indépendante (Revista independentă). A colaborat cu revista Anthologie a lui Georges Linze și apoi s-a alăturat revistei La Revue sincère (1922).
În 1924, Maurice Carême s-a căsătorit cu Andrée Gobron (1897-1990), o profesoară din Dison, sora pictorului Roger Gobron. Carême îi spunea „Caprine” și ea l-a inspirat să scrie colecția Chansons pour Caprine, precum și Contes pour Caprine.
În 1925, a publicat prima sa colecție de poezii, 63 de ilustrații pentru un joc de gâscă. Între 1926 și 1932, scriitorul a publicat și Hotel burghez (Hôtel bourgeois), Cântece pentru Caprine (Chansons pour Caprine) și Reflecțiile elicelor (Reflets d’hélices).
Dacă stilul său a fost mai întâi influențat de mișcările suprarealiste și futuriste (1928-1930), Maurice Carême a revenit apoi la o mare simplitate a tonului și a limbajului.
În 1930, descoperirea poeziei pentru copii l-a copleșit și i-a schimbat profund stilul. O adevărată revelație pentru Maurice Carême, aceasta avea să devină registrul esențial al operei sale. În 1933 și 1936, a publicat două eseuri dedicate textelor pentru copii: Poezii pentru copii (Poèmes de gosses), 1933 și Proze pentru copii (Proses d’enfants), 1936.
Foarte curând, numele lui Maurice Carême va fi asociat cu cel de poet al copilăriei. Tema copilăriei este o parte esențială a inspirației sale (aproximativ un sfert din opera sa). Dar este și un poet al măreției și nefericirii omului. Răsplătită cu numeroase premii literare, opera sa, ilustrată de mari artiști, a fost pusă pe muzică și de Paul Gilson, Darius Milhaud, Francis Poulenc, Jean Absil… Poeziile sale îmbină simplitatea formei cu expresia unei bucurii de a trăi care nu exclude o anumită seriozitate.
În 1935, Maurice Carême a publicat Mama (Mère), colecția care s-a bucurat de cel mai mare succes la public. Criticată de unii pentru simplitatea sa, Mama a primit totuși premiul trienal pentru poezie în Belgia în 1938.
A scris povești și romane: Regatul florilor (Le Royaume des fleurs), 1934, Povești pentru Caprine (Contes pour Caprine), 1948, dar mai ales culegeri de poezie de succes: Mica Flora (Petite Flore), 1937, Lanterna magică (La Lanterne magique), 1947, Semănătorul de vise (Semeur de rêves), 1953, Hambarul albastru (La Grange bleue), 1961.
A primit mai multe premii în Belgia și în străinătate, în special premiul Academiei Franceze în două rânduri și Marele Premiu Internațional de Poezie în 1968.
Limpide și spontane, multe dintre poeziile sale precum Pisica și Soarele (Le Chat et le soleil), A nins (Il a neigé), Cei trei melci (Les Trois escargots), Punctuația (Ponctuation) sau Ora crimei (L’heure du crime) se învață și astăzi la școală.
Opera lui, scrisă într-un stil simplu și muzical, a fost un succes pentru publicul de toate vârstele și chiar i-a adus lui Maurice Carême titlul de „prinț al poeziei” sau „Prinț al poeților” la Café Procope din Paris în 1972. Carême și-a văzut opera tradusă în multe limbi.
Cu puțin timp înainte de moartea sa, Maurice Carême crease, împreună cu cei mai apropiați prieteni ai săi, o Fundație pentru a asigura promovarea operei sale și pentru a-și conserva arhivele. Și-a dorit, de asemenea, ca locuința lui să rămână un spațiu de locuit deschis, mai ales pentru copii, pentru a descoperi poezia. Fundația Maurice Carême este beneficiarul drepturilor scriitorului și publică o revistă începând din 1978.
Scriitorul a murit în 1978 la Anderlecht, lăsând în urmă peste 80 de poezii, nuvele, povestiri, romane și eseuri. Sunt încă publicate cu regularitate noi colecții, care reunesc poezii extrase din opera sa.
Una dintre principalele școli din Wavre îi poartă numele, Athénée Royal Maurice Carême.
Maurice Carême și colecția sa poetică, „Mama”
Dacă opera lui Maurice Carême se adresează în principal copiilor, simplitatea stilului său poetic, combinată cu expresia unei bucurii de a trăi, nu exclude o anumită seriozitate. În 1935, Maurice Carême a publicat Mama (Mère), o colecție de poezii care celebrează dragostea pentru mama sa, Henriette Art. Compusă printre alte poezii, Am o poză cu tine (J’ai de toi une Image) și Îți voi mulțumi (Te remercierai-je), Mama este considerată capodopera poetului. În spatele declarației de tandrețe adresată mamei sale, Maurice Carême exprimă dorința de a-și reconstrui identitatea în jurul valorilor moștenite din copilărie.
Poetul, în vârstă de treizeci de ani la acea vreme, evocă astfel temele amintirii și regretului, dar și întrebările despre trecerea timpului și maturitate. Marea simplitate a versurilor prezente în aceste poezii i-a adus lui Maurice Carême aprecierea multor critici literari parizieni. Un adevărat succes, lucrarea a primit premiul trienal pentru poezie în Belgia în 1938. În același an, a fost pusă pe muzică și de compozitorul francez Darius Milhaud, sub titlul Cantata mamei și copilului (Cantate de la mère et l’enfant).
„Libertatea” de Maurice Carême
Poezia Libertate (Liberté) de Maurice Carême provine din colecția Lanterna magică (La Lanterne Magique) publicată în 1947. În această poezie, Maurice Carême evocă sentimentul de libertate prin intermediul călătoriei. Poetul invită cititorul să descopere lumea fără să se teamă de necunoscut. El explică faptul că fiecare om are în mâinile lui alegerea de a fi liber. Tinerețea este scurtă, de aceea trebuie mereu să mergi înainte și să-ți urmezi visele. De îndată ce a fost lansată, poezia a fost apreciată de tinerii care s-au recunoscut în această operă. Scrisă cu simplitate și muzicalitate, Liberté ilustrează într-adevăr stilul fluid de scriere al lui Maurice Carême, care va face succesul operei sale.