Cireșii-nșiră alfabetul
Pe tabla cerului cu-ncetul.
Bucoavne albe, fără grai,
Pe-albastrul firmament de mai.
Spun firmament doar pentru rimă
Cand râde soarele nu-i climă.
Au cine nu-i un pic năuc
De-aude cântecul de cuc?
Eu, unul, mi-s năuc tot anul
Și de-aia versu-mi, năzdravanul
E pedepsit ca, pe-apucate,
Să-ndruge fraze ferecate.
Anume – poate - că-s poet:
Le port în minte ca-n sipet.
Și dacă singur sunt în stare
Să-mi dau poveștilor crezare,
Să nu uitați că, scos din fire,
Nebun mă simt de fericire...
(Primavara)
De ce să cutreieri orașele
Când o vară atât de frumoasă
Alunecă peste lanurile de grâu
Luminile ei pașnice?
(Mama)
© CCC
Seara e o mare câmpie
Unde îngerii joacă bile
Cu stelele.
(Poezii pentru copii)
© CCC
Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemenea unui măr,
Pe care să-l împarți pe jumătate.
(Bunătate)
(Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.