Citate de Maurice Carême

August e coacerea grânelor pe câmpurile dogorind, parfumul de piersici coapte de pe crengile pomilor, de porumb dulce cu unt fierbinte pe știuleți. Dalii pline de viață aruncă uriașe flori ciufulite prin grădini și florile de joe-pye pudrează pajiștea cu violet. (Forma unui an) © CCC

Pluteau toate aromele şi parfumurile verii în dimineaţa aurie care dădea o haină de april sfârşitului de iunie. (Secretul Anei Florentin)

Pentru a te bucura din plin de vară în Anglia, aceasta trebuie să fie înrămată și pusă sub sticlă într-un living confortabil. © CCC

Lumină din belșug, splendoare. Vara e aici și face orice suflet să fie fericit. © CCC

Oamenii sunt intotdeauna surprinsi ca nu parasesti Parisul pe timpul verii, fara sa priceapa faptul ca tocmai pentru ca ei il parasesc, tu vei ramane acolo. © CCC

Nu ma intreb daca sturzii canta, Daca trandafirii inmiresmeaza aerul; Nu e nevoie sa ajung dincolo de inima mea Cand totul aici este vara. © CCC

Anotimpul meu preferat este vara. Începutul verii. Pentru că zilele sunt mai lungi și pentru că sunt mereu obsedată de timp. Mai degrabă de lipsa de timp. Și ceea ce îmi place la vară, pe lângă frumusețea vegetației, este și această minune: 18 ore pe zi de lumină! Și de multe ori o lumină foarte frumoasă. Întotdeauna am fost foarte sensibilă la lumină... (Studio Magazine 1993) © CCC

Verile scurte sunt adesea primaveri timpurii. (Richard al III-lea)

Era o vară ciudată și înăbușitoare. (Clopotul de sticlă) © CCC

Sunt seri calme de vară – dulci, moi... seri blânde – seri oneste... În astfel de clipe, nu poţi simţi pasiuni violente. În astfel de seri, îţi revizuieşti conştiinţa şi-ţi ierţi duşmanii... În astfel de seri, se pot citi şi cărţile autorilor mediocri...

Și da! o știu bine! Nu voi lua nimic, Nici măcar umbra unui nor. Dar cât de frumoasă este, în mâna mea, Această frăguță sălbatică! (În Grădina Poeților din Paris) © CCC

Nu voi uita niciodată zilele dinaintea plecării noastre. Era „vară indiană” și frunzele de un verde stins începeau să ardă în nuanțe de portocaliu, roșu, galben și purpuriu. © CCC

Cine poate şti De unde vine vara Şi încotro se duce Cântând Caravana ei verde şi aurie? Unii zic c-ar veni Din pământ, Că-şi trage povara, Fierbinte şi dulce, Din bostănărie, Că se naşte în pepenii verzi, În miezul lor Strălucitor Ca un palat Luminat De rubine, Cu pereţi De porfir şi nestemate Şi cu pardoseala purpurie. Tot ce se poate, Dar mie Mi-a spus o fetiţă cuminte Că-şi aduce aminte Cum vara vine din copilărie, Şi cum, În miros de lapte, de fân şi de fum, Alunecă de-aici, Trasă de fluturi, de buburuze şi de furnici, Înspre bunici. (Cine poate şti)

Vara ce se scurge e asemenea unui prieten care pleaca. (Întreaga liră) © CCC

Cireșii-nșiră alfabetul Pe tabla cerului cu-ncetul.   Bucoavne albe, fără grai, Pe-albastrul firmament de mai.   Spun firmament doar pentru rimă Cand râde soarele nu-i climă.   Au cine nu-i un pic năuc De-aude cântecul de cuc?   Eu, unul, mi-s năuc tot anul Și de-aia versu-mi, năzdravanul   E pedepsit ca, pe-apucate, Să-ndruge fraze ferecate.   Anume – poate - că-s poet: Le port în minte ca-n sipet.   Și dacă singur sunt în stare Să-mi dau poveștilor crezare,   Să nu uitați că, scos din fire, Nebun mă simt de fericire... (Primavara)

Să te asemăn cu o zi de vară? Tu eşti mai dulce şi surâzi mai blând! În Mai e vânt şi mugurii-i doboară Şi timpul verii trece prea curând. Cerescul ochi e, uneori, fierbinte Şi-ades umbrită-i geana lui de foc, Căci de frumos frumosul se dezminte Și-ntâmplător şi-n al schimbării joc. Dar vara ta nu va păli vreodată Căci frumuseţea-i veşnic anotimp; Nici moartea s-o umbrească n-o să poată Când vers etern o-nalţă peste timp. Cât va fi suflet, văz şi versul meu, Prin tot ce-am scris tu vei trăi mereu. (Să te asemăn cu o zi de vară?, Sonet XVII) (Traducere Neculai Chirica)

Seara e o mare câmpie Unde îngerii joacă bile Cu stelele. (Poezii pentru copii) © CCC

Vara se termină, şi vine toamna, iar cel care ar vrea altfel ar avea mereu maree înaltă şi lună plină în fiecare noapte. © CCC

Treci, cateodata, printr-o strada linistita, doborata de zaduful verii, ti-e gandul uscat ca pamantul pe care calci si, deodata, auzi de undeva un acord. Se canta intr-o casa. Te opresti si asculti. Sufletul ti se deschide larg, zambind fara sa vrea si primeste racoreala intamplatoare. Mergi inainte, de-acum poate sa fie cald, sa te latre cainii, sa arda pavajul, din unduioasa apa a muzicii a ramas o spuma subtire, fragila, o danteluta care-ti infasoara sufletul in parfumuri, ceva care aduce cu aerul sarat al marii, cu aerul dulce al gradinilor si cu cel iute al muntelui, cu mirosul tuturor florilor pomilor, cu mirosul primaverii. In viata, lunga sau scurta cum o fi ea, ai simtit pe rand toate acestea, fara sa stii ca le pastrezi in tine. (Însemnările mele)

Noaptea-ncet, tihnit, se lasă - Poezie, sau destin - Luna urcă, somnoroasă, - Vino, vin! Este linişte, răcoare, Codrul e de farmec plin - Pe sub teii încă-n floare, - Poezie, sau destin. În suavele parfume Poezie, sau destin - Ori pe unde-ai fi în lume, - Vino, vin! Îngerii deasupra noastră Vor cânta un imn divin - Ah, ce clară noapte-albastră, - Poezie, sau destin. (Noapte de vară)