Tu tot mai trăieşti, bătrână mamă?
Ţie cu supunere mă-nchin!
Mica-ţi casă, seara de aramă,
Lumineze-o paşnic şi senin.
Mi se scrie că eşti tulburată,
Că ţi-i dor de mine ne-ncetat,
Că ades baţi drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
În albastre seri ţi se năzare -
Gând pustiu, ce lacrimei dă val -
Că la crîşmă, într-o-ncăierare,
Mi s-a-nfipt în inimă-un pumnal.
Mamă, nu-i nimic! Delirul fură
Gândul tău, ducându-l spre prăpăd;
Nu-s beţiv chiar în aşa măsură,
Ca pierind, să nu te mai revăd.
Ca-n trecut mi-i inima duioasă,
Am un vis, un vis pe care-l storc:
Să mă smulg din dorul ce m-apasă
Şi la noi acasă să mă-ntorc.
Eu voi reveni pe când răsfaţă,
Pomii-n floare, satul meu tăcut.
Dar să nu mă scoli de dimineaţă,
Cum opt ani în urmă ai făcut.
Nu trezi deşertăciunea crudă,
Nici regretul că mă risipesc.
Prea devreme, pierdere şi trudă,
Mi-a fost dat trăind să pătimesc.
Să mă rog tu nu-mi mai da poveţe!
Nu-i nevoie! Duse-s câte-au fost.
Numai tu-mi eşti reazem la tristeţe,
Numai tu dai vieţii mele rost.
Fie-ţi deci neliniştea uitată,
Nu-mi mai duce dorul ne-ncetat,
Nu mai bate drumul, supărată,
În paltonul vechi şi demodat.
(Scrisoare mamei)
(Traducere George Lesnea)
Sunt mai multe flori
Pentru mama, în inima mea,
Decât în toate livezile;
Mai multe mierle vesele
Pentru mama, în inima mea,
Decât în întreaga lume.
Și mult mai multe sărutări
Pentru mama, în inima mea,
Decât s-ar putea da.
(Sunt mai multe flori)
© CCC
Mamă bună! Nu mă abandonezi, nici măcar în vise.
(Diavolul îndrăgostit)
© CCC
Tot ce sunt sau sper sa fiu intr-o zi ii datorez mamei.
Mama este numele lui Dumnezeu din sufletul si de pe buzele copiilor mici.
Cireșii-nșiră alfabetul
Pe tabla cerului cu-ncetul.
Bucoavne albe, fără grai,
Pe-albastrul firmament de mai.
Spun firmament doar pentru rimă
Cand râde soarele nu-i climă.
Au cine nu-i un pic năuc
De-aude cântecul de cuc?
Eu, unul, mi-s năuc tot anul
Și de-aia versu-mi, năzdravanul
E pedepsit ca, pe-apucate,
Să-ndruge fraze ferecate.
Anume – poate - că-s poet:
Le port în minte ca-n sipet.
Și dacă singur sunt în stare
Să-mi dau poveștilor crezare,
Să nu uitați că, scos din fire,
Nebun mă simt de fericire...
(Primavara)
Seara e o mare câmpie
Unde îngerii joacă bile
Cu stelele.
(Poezii pentru copii)
© CCC
Iubirea unei mame întrece adâncurile oceanului.
Proverb rus
Și da! o știu bine!
Nu voi lua nimic,
Nici măcar umbra unui nor.
Dar cât de frumoasă este, în mâna mea,
Această frăguță sălbatică!
(În Grădina Poeților din Paris)
© CCC
Pana si iubirea isi are egoismul ei; numai dragostea de mama nu-l are.
Mama ei fusese totdeauna aşa cum era acum, stâlp de putere, izvor de înţelepciune, singura fiinţă care avea răspuns la toate.
(Pe aripile vântului)
De ce să cutreieri orașele
Când o vară atât de frumoasă
Alunecă peste lanurile de grâu
Luminile ei pașnice?
(Mama)
© CCC
Toata educatia depinde de mama.
Trebuie mai mult decât un măr,
Să umpli un paner.
Trebuie mai mult decât un pom,
Să cânte livada sub cer.
Dar nu trebuie decât un om,
Pentru ca un dram de bunătate
Să lucească asemenea unui măr,
Pe care să-l împarți pe jumătate.
(Bunătate)
(Antologie de poezie belgiană (1968), traducere de Radu Boureanu)
This website uses cookies to improve your experience. We'll assume you're ok with this, but you can opt-out if you wish.Accept Read More Privacy & Cookies Policy
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.