Curba ochilor tăi face înconjurul inimii mele,
Rotindu-se ca într-un dulce dans,
Aureolă a timpului, leagăn statornic al nopții
Și dacă nu mai știu tot ce-am trăit
E pentru că ochii tăi nu-ntotdeauna m-au privit.
File ale zilelor și spumă de rouă,
Trestii legănate de vânt, surâsuri parfumate,
Aripi acoperind lumea de lumină,
Bărci doldora de cer și de mare,
Vânători de sunete și torente de culori,
Parfumuri născute în cuibarul aurorelor
Ce se-odihnesc mereu pe galbenul-pai al stelelor,
Așa cum ziua se însoțește cu puritatea
Întreaga lume se însoțește cu ochii tăi inocenți
Și tot sângele-mi curge în privirile lor.
(Curba ochilor tăi, vol. Capitala durerii, 1926)
Această poezie este, cu siguranță, un cântec de dragoste pentru Gala (de care s-a desparțit ulterior, ea devenind soția lui Salvador Dali), dar este și un cântec dedicat iubirii, un imn închinat iubirii.
Copyright © CCC
Nu exista comic in afara a ceea ce este cu adevarat omenesc. Un peisaj poate fi frumos, gratios, sublim, insignifiant sau urat; dar nu va fi niciodata rizibil.
Ideea este un element al inteligentei noastre si inteligenta noastra, ea insasi, este un element al realitatii.
Rasul pedepseste anumite defecte, tot asa cum maladia pedepseste anumite defecte.
Ochiul poate vedea orice in afara de gand.
Singurii ochi frumosi sunt aceia care te privesc cu tandrete.
(traducere CCC - Copyright ©2012)
Ce suntem, ce este caracterul nostru, daca nu condensarea istoriei pe care am trait-o, de la nastere pana acum.
Viata este o creație continua de o imprevizibila noutate.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.