Citate despre Caracter

Ochii vad numai ceea ce mintea este pregatita sa inteleaga.

Ceea ce facem, depinde de ceea ce suntem; dar trebuie adaugat ca suntem intr-o oarecare masura, ceea ce facem.

Politetea este gratia spiritului.

Daca cineva iti arata caracterul intr-o oglinda si iti dovedeste ca trebuie spalat si nu spoit, nu are rost sa spargi oglinda. Du-te si fa rost de apa si sapun.

Incerci un sentiment nou de putere sa poti participa la faurirea propriului tau caracter.

Ce suntem, ce este caracterul nostru, daca nu condensarea istoriei pe care am trait-o, de la nastere pana acum.

Schele si nimic altceva: principiile sunt schelele cu ajutorul carora se cladeste un caracter. Cand caracterul e format, schelele se pot darama. De altfel, ati remarcat, desigur, ca numai adolescentii fac caz de “principii”.

Nu exista comic in afara a ceea ce este cu adevarat omenesc. Un peisaj poate fi frumos, gratios, sublim, insignifiant sau urat; dar nu va fi niciodata rizibil.

Omul este el insusi fauritorul caracterului sau.

E o insusire rara si utila aceea de a sti sa prevezi in toate imprejurarile actiunile oamenilor dupa caracterul lor, decat sa le judeci caracterul dupa fapte.

Întotdeauna am considerat că independenţa caracterului este singurul bun care nu poate fi luat unui om. (1877) © CCC

Sa asculti si sa meditezi, cu putin sa te multumesti; sa nu-ti iei ochii niciodata de la tinta; sa-ti pastrezi curata mana si mintea, lucrurile omenesti sa le experimentezi atat cat e nevoie, ca sa nu-ti mai faci griji; sa nu fii niciodata sclav, pace sa nu faci cu cei josnici; sfantul adevar sa nu-l tradezi niciodata, nicicand sa nu spui vorbe care sa aprobe viciul si sa batjocoreasca virtutea.

Cine-i atat de tare incat nimic sa nu-l poata seduce?

Caracterul şi destinul sunt două cuvinte care desemnează acelaşi lucru.

Nu te poti astepta la nimic bun de la tinerii care isi marturisesc greselile, se caiesc, apoi o iau de la capat. Oamenii de caracter nu-si marturisesc greselile decat lor insisi si se pedepsesc tot singuri.

Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.

Omul care, prin vorbe, gesturi, fapte marunte, isi descarca necontenit sentimentele, in masura in care apar, e tot asa de impropriu pentru actiune sistematica, grea si lunga, ca si pentru tractiune intensa o locomotiva care si-ar pierde necontenit vaporii, pufnind prin toate deschizaturile.

Nevoia de filozofie este universala. Ea tinde sa duca orice discutie pe terenul ideilor si al principiilor. Ea talmaceste probabil aspiratia cea mai adanca a sufletului, care merge drept la ceea ce este general si, prin aceasta, la ceea ce este generos.

Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.

Talentul se formeaza in singuratate, caracterul, in societate.