Citate despre Caracter

Caracterul se construieşte încet, dar poate fi distrus incredibil de repede. © CCC

Daca cineva iti arata caracterul intr-o oglinda si iti dovedeste ca trebuie spalat si nu spoit, nu are rost sa spargi oglinda. Du-te si fa rost de apa si sapun.

Adevarata fire nu se dezvaluie in purtarea obisnuita a oamenilor, ei au actele acelea neprevazute, in aparenta greu de explicat, uneori scandaloase, care le scapa si prin care se tradeaza autenticul.

Cand trecem de la un sentiment la altul, o facem de obicei fara sa stim de ce, manati de cele mai usoare pricini; sufletul e schimbator si de zece ori pe zi acelasi om se dezminte si nu se mai recunoaste. Gresim cand ne inchipuim ca un erou e intotdeauna eroic, iar un poltron, intotdeauna las. Insusirile si defectele noastre nu sunt stari sufletesti continue, ci foarte frecvente; iar caracterul nostru e ceea ce suntem cea mai mare parte din vreme.

Schele si nimic altceva: principiile sunt schelele cu ajutorul carora se cladeste un caracter. Cand caracterul e format, schelele se pot darama. De altfel, ati remarcat, desigur, ca numai adolescentii fac caz de “principii”.

Exista oameni care infrunta durerea si o accepta: caractere tari, pe care tocmai greutatea poverii ii face sa-si simta puterea, pe cand cei cu caractere slabe si fara vointa se lasa prada durerii, cum te lasi prada unei boli: ca o boala, durerea ii cuprinde, patrunde pana in adancul fiintei lor si devine una cu ei.

Exista unii oameni care spun ca nu-i intereseaza infatisarea, sexul, fizicul cuiva, ca singurul lucru care ii preocupa este caracterul intelectual… Exista unele afirmatii pe care nimeni nu le ia in serios, oricat de des ar fi repetate.

Oamenii trebuie sa-si armonizeze reciproc caracterele, daca vor sa-si indeplineasca menirea in societatea din care fac parte.

Nu de inteligenţe duce lipsă România, ci de caractere!

Conditiile de viata formeaza caracterele, caci caracterul nu e altceva decat totalul sentimentelor obisnuite care se nasc din starea noastra zilnica. Ocupatiile si obiceiurile noastre sunt un fel de temperatura morala care ne intareste si ne inalta sufletul sau il slabeste, si-l face sa se tarasca.

Caracterul şi destinul sunt două cuvinte care desemnează acelaşi lucru.

Formați caractere, iată ce ne lipsește. (Din discursul la inaugurarea Fundației Universitare din București)

Caracterul este o forta a naturii, lipsa caracterului, chiar mai mult. (Platonov) © CCC

…Nu da gandirii tale grai si nici smintitelor dorinte infaptuire; nu fi trufas, dar nici nu te injosi. Prieteni incercati de ti-ai ales, cu legaturi de otel de suflet sa ti-i prinzi. De certuri fugi cat poti, dar cand te bati, dusmanul sa-si dea seama cine esti… Bani cu-mprumut nu da, nici nu lua, caci pierzi si banii si prietenia. Si mai ales, nu te minti pe tine, si-asa cum vine noaptea dupa zi, nu vei putea nici tu minti pe nimeni.

In general, fericirea ii face pe oameni mai buni.

Caracterul este izvorul vietii din care izvorasc actiunile individuale.

Nimeni nu dispera cat timp mai exista indoiala.

Totul vine dinafara, in dispozitia, in obiceiurile si in manierele majoritatii oamenilor…nevoile vietii, situatia in care se gaseste si legea necesitatii forteaza firea omului si-i aduce mari schimbari.

Caracterul fara intelepciune poate mult, dar inteligenta fara caracter nu valoreaza nimic.

Nu e adevarat ca suferinta innobileaza caracterul; cateodata fericirea poate avea o astfel de consecinta; in general, suferinta il face pe om meschin si razbunator.