Stoicii pretindeau ca poti rade in saracie, poti fi indiferent in fata nedreptatilor si a ingratitudinii, la pierderea bunurilor, ca si a parintilor si amicilor; sa privesti moartea cu sange rece, ca ceva indiferent, care n-ar trebui sa te bucure, nici sa te intristeze; sa nu te lasi invins nici de placeri, nici de durere; sa simti fierul sau focul in vreo parte a corpului, fara sa scoti nici un oftat, sa versi o lacrima; si fantoma asta de virtute si barbatie le-a placut s-o numeasca ”intelept”.
A ramane om, cand exemplul te ispiteste si-ti aduce prejudicii, e o frumusete.
Abilitatea este ocazia apropiata a inselatoriei: de la una la alta pasul e alunecos; minciuna constituie singura deosebire dintre ele; daca-i adaugata la abilitate avem inselatoria.
Intai sa stii exact la ce te poti astepta din partea oamenilor in general si de la fiecare dintre ei indeosebi, si apoi sa te arunci in valmasagul lumii.
Întotdeauna am considerat că independenţa caracterului este singurul bun care nu poate fi luat unui om.
(1877)
© CCC
Caracterul bun va lăsa o amintire fericită.
(Proverb egiptean din Învățăturile lui Ptahhotep, marele vizir din perioada Dinastiei a V-a, după copie manuscrisă – Prisse Papyrus / Papirusul Prisse (Luvru))
Daca observam cine sunt aceia care nu lauda pe nimeni, care invinuiesc mereu, care nu sunt multumiti de nimeni, veti recunoaste ca sunt aceiasi de care nimeni nu este multumit.
Cand vrei sa uiti pe cineva, inseamna ca te gandesti la el.
Daca as admite ca in expansiunea unei mari pasiuni poti iubi pe cineva mai mult decat pe tine insuti, cui as face mai multa placere, celui care iubeste, sau celui ce e iubit ?
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.