Plaut

Plaut, Titus Maccius Plautus, 254 – 184 i.e.n., poet comic si dramaturg latin. Comediile sale sunt cele mai vechi lucrări ramase intacte în literatura latină. A trait cca. 70 de ani.

Plaut a creat mostre stralucitoare de caricaturizare care au slujit ca model multor comediografi posteriori… Spirituale, vesnic scanteietoare ca Pseudolus, sau grotesti ca Ballio, soldati fanfaroni sau parinti decrepiti, caracterele plautiene comporta un comic suculent… (Eugen Cizek)

Comediile sale apartin genului “Palliata comoedia”, gen conceput de inovatorul literaturii latine, Livius Andronicus (dramaturg greco-roman şi poet epic din perioada latină veche).

Fabula palliata sau Palliata (plural, Fabulae palliatae sau Palliatae) este numele sub care era desemnat de romani un gen de comedie (Comoedia palliata) care refacea in latina temele noii comedii grecesti (Greek New Comedy).

Genul a fost introdus de comediile lui Livius Andronicus, care a iniţiat, de asemenea, literatura romana şi teatrul roman. Numele vine de la pallium, o pelerina scurta, purtata in mod tradiţional de actorii romani care jucau în piesele de teatru, imitand mantia grecească amplă (himation), care se purta peste chiton, prinsă cu o agrafă pe piept sau pe umăr, de catre actorii greci. Prin aceasta, romanii identificau o piesa care era imitata din comedia greaca.

Opere principale:

– piesele de teatru: Menandru; Diphilos; Philemon; Captivii; Soldatul fanfaron; Odgonul; Cartaginezul, Comedia Magarilor etc.