Natura e un templu ai cărui stâlpi trăiesc
Și scot adesea tulburi cuvinte, ca-ntr-o ceață;
Prin codri de simboluri petrece omu-n viață
Și toate-l cercetează c-un ochi prietenesc.
Ca niște lungi ecouri unite-n depărtare
Într-un acord în care mari taine se ascund,
Ca noaptea sau lumina, adânc, fără hotare,
Parfum, culoare, sunet se-ngână și-și răspund.
Sunt proaspete parfumuri ca trupuri de copii,
Dulci ca un ton de flaut, verzi ca niște câmpii,
Iar altele bogate, trufașe, prihănite,
Purtând în ele-avânturi de lucruri infinite,
Ca moscul, ambra, smirna, tămâia, care cântă
Tot ce vrăjește mintea și simțurile-ncântă.
(Corespunderi)
(Traducere de Al. Philippide)
Eu am găsit un foarte bun mijloc de a prelungi viața… anume, de a nu mă teme de moarte.
(Discurs asupra metodei)
Nu e de-ajuns doar să trăiești... trebuie să ai soare, libertate și o floare mică.
© CCC
Nu vreau să trăiesc. Vreau să iubesc mai întâi și să trăiesc la întâmplare.
© CCC
Greseala pe care o face fiecare dintre noi este ca se gandeste prea mult la micile lui infrangeri, la dorintele lui personale si prea putin la acest miracol care e viata, la obligatia pe care o avem fata de ea, obligatia de a o face mai frumoasa, mai buna...
Viata are ceva pentru fiecare.
Qualis vita talis oratio.
Cum este viata asa-i si felul de a vorbi.
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.