Citate latine - Viata

Viaţa fiecăruia dintre noi nu este decît o mai scurtă sau o mai lungă Trecere: de la o zi la alta, de la un an la altul, de la o vîrstă la alta. Din loc în loc împodobim această Trecere cu nume de Sărbători, unele doar ale noastre, altele ale tuturor... Măcar atunci, cînd peste sufletele noastre trece în zbor cîte o Pasăre nemuritoare, să încercăm să fim mai buni unii cu alţii, mai apropiaţi unii de alţii, mai fericiţi, mai bucuroşi, mai omenoşi împreună. Măcar atunci, cînd peste amintirile noastre se-aşterne roua unui Timp Nou, să ne gîndim că doar Iubirea ne poate face Trecerea mai uşoară, mai frumoasă, mai adevărată şi, de ce nu, mai înaripată.

Viața este esențialul, binele unic și suprem și unicul și supremul păcat împotriva spiritului este să atentezi la ea. (Stefan Zweig) © CCC

O singură şi aceeaşi reflexie dezgustă şi mângâie în mod alternativ orice inimă delicată de lucrurile din această lume: faptul că nu trăim mult.

Viața este pentru fiecare om o celulă solitară ai cărei pereți sunt oglinzi. © CCC

Există o viaţă ce se vede şi o alta, necunoscută celorlalţi, ce ne aparţine întru totul. Asta nu înseamnă că una este morală şi cealaltă nu, sau că una este permisă şi cealaltă interzisă. Ci doar că fiecare om, din când în când, scapă oricărui control, trăieşte în deplină libertate şi în mister, singur sau cu altcineva, o oră pe zi, sau o seară pe săptămînă, sau o zi pe lună... Cine n-a uzat de acest drept, sau a fost lipsit de el din pricina împrejurărilor, va descoperi într-o bună zi, cu surprindere, că nu s-a întâlnit niciodată cu el însuşi. (Trestia revoltată)

Nu putem reface viața. Facem alegeri și lăsăm lucruri în urmă. Uneori mi se întâmplă să mă gândesc la cele pe care le las în urmă. La alegerile care rămân. La tot ceea ce nu experimentăm. Ar fi nevoie de mai multe vieți pentru a experimenta unele dintre aceste lucruri. (O bucată de cer) © CCC

Urasti viata? Nu cred. Viata e ca o femeie pe care o iubesti si care te insala. Toata ura ce ti-o indrepti impotriva ei e in fond tot dragoste.  Oare ai uri pe femeia care te-a inselat daca n-ai mai iubi-o inca?

Numai orbit de patimile ei poti vedea ce-i viata...

Un lung tren ne pare viaţa. Ne trezim în el mergând, Fără să ne dăm noi seama, Unde ne-am suit şi când. Fericirile sunt halte, Unde stăm câte-un minut, Până bine ne dăm seama, Sună, pleacă, a trecut. Iar durerile sunt staţii! Lungi, de nu se mai sfârşesc Şi în ciuda noastră parcă, Tot mai multe se ivesc. Arzători de nerăbdare, Înainte tot privim, Să ajungem mai degrabă La vreo ţintă ce-o dorim. Ne trec zilele, trec anii, Clipe scumpe şi dureri, Noi trăim hrăniţi de visuri Însetaţi după plăceri! Mulţi copii voioşi se urcă. Câţi în drum n-am întâlnit, Iar câte-un bătrân coboară, Trist şi frânt, sau istovit. Vine-odată însă vremea, Să ne coborâm şi noi. Ce n-am da atunci o clipă, Să ne-ntoarcem înapoi? Dar pe când, privind în urmă, Plângem timpul ce-a trecut, Sună goarna VEŞNICIEI: Am trăit şi n-am ştiut. (Trenul vieții)

In nil sapiendo vita est iucundissima. Cand nu stii nimic din cele ce ti se vor intampla, viata este foarte placuta.

Trebuie să înțelegi întreaga viață, nu doar o parte a ei. De aceea trebuie să citești, de aceea trebuie să privești cerul, de aceea trebuie să cânți, să dansezi și să scrii poezii, să suferi și să înțelegi, pentru că toate acestea sunt viața. (Gândește-te la aceste lucruri) © CCC

In imperfectiunea naturii rezida perfectiunea ei. Perfectiunea este o idee a transcendentalismului abstract si, de aceea, este lucrul cel mai rau din lume. Omul muritor, supus bolii si foamei, pentru a trai trebuie sa lupte. Aceasta imperfectiune a omului constituie tocmai maretia lui si-i face viata scumpa si frumoasa. Puneti pe om la adapostul mortii, al bolii, al accidentelor, al nenorocirii, si veti face din el un paşă turc plictisit in trandavia fericirii sale.

Trăiește azi ca și cum ar fi ultima zi. Și fă-ți planuri, ca și cum ai fi aici pentru totdeauna. (Zece negri mititei) © CCC

Întrebările lui Mahatma Gandhi și răspunsurile sale: Care este cea mai frumoasă zi? – Astăzi Cel mai ușor lucru? – Să te înșeli Cel mai mare obstacol? – Teama Cea mai mare greșeală? – Renunțarea Rădăcina tuturor relelor? – Egoismul Cea mai frumoasă distracție? – Munca Cea mai rea înfrângere? – Descurajarea Cei mai buni profesori? – Copiii Ce stă la baza tuturor lucrurilor? – Comunicarea Ce te face fericit? – Să fii util altora Cel mai mare mister? – Moartea Cel mai rău defect? – Schimbările de dispoziție Cea mai periculoasă persoană? – Mincinosul Sentimentul cel mai nefast? – Invidia Cel mai frumos cadou? – Iertarea Ce este esențial? – O casă Cea mai rapidă cale? – Linia dreaptă Cel mai puternic sentiment? – Pacea interioară Protecția cea mai bună? – Optimismul Cea mai mare satisfacție? – Creația Cea mai puternică forță? – Credința Cele mai necesare persoane? – Părinții Cel mai frumos lucru din viață? – Iubirea Cel mai bun refugiu? - Dumnezeu © CCC

Alia vita - alii mores. Alta viata, alte obiceiuri. (Terentius, Andria)

Oamenii, in adancul sufletului lor, - parte care pastreaza inca, mai mult decat oricare alta, chipul original al naturii stramosesti -, au socotit intotdeauna ca propria lor viata nu este in puterea nimanui in afara necesitatii care conduce universul cu sceptrul sau de fier.

Doar simplul fapt că trăiești până la moarte reprezintă o muncă istovitoare.

Nu trebuie să permitem ceasului şi calendarului să ne împiedice să vedem că fiecare clipă a vieţii este un miracol şi un mister.

In lantul ei de prefaceri, viata pastreaza si respecta principiul ei fundamental: frumosul din care tasnesc cele doua mari efluvii: puterea si fecunditatea!... si de aici continuitatea ei in vesnicie.

Sa nu crezi ca esti fara entuziasm si nu muncesti, fiindca ai descoperit ca viata n-are nici un rost: mai curand invers: ai ajuns la sarmana intelepciune ca viata n-are nici un inteles, fiindca esti slab si fara avant.