Curajul cel mai de trebuinta in aceasta lume nu e intotdeauna de natura eroica. In viata de toate zilele trebuie curaj, ca si pentru mari intreprinderi ce apartin domeniului istoriei. Este, de pilda, curajul de a fi cinstit, de a te impotrivi ispitei, de a spune adevarul, curajul de a fi ceea ce suntem cu adevarat si de a nu pretinde sa trecem drept ceea ce nu suntem; curajul de a trai cinstit prin propriile noastre mijloace si de a nu duce o viata rusinoasa prin mijloacele altora.
Omul este prin natura lui curajos si nu doreste decat sa lupte.
Vita quam sit brevis, cogita!
Gandeste-te bine: cat de scurta-i viata!
(Plautus, Mostellaria)
Curajul e o medie intre temeritate si lasitate.
Adevarul, curajul si blandetea merg de obicei impreuna. Omul cu adevarat brav este generos si rabdator, niciodata crud si neinduplecat.
Curajul presupune organizarea sperantelor. Or, apaticii tocmai la aceasta renunta - la organizarea sperantelor. Si raman cu bratele incrucisate, considerand ca si raul, si binele se inscriu in fatalitate.
Nu-i voi condamna niciodata pe cei ce sunt gata sa accepte o suferinta ce decurge din propriile lor actiuni.
Oamenii cu adevarat viteji simt la apropierea primejdiei, pe care o ghicesc, o exaltare care le ascute in chip desavarsit simturile si mintea.
Adevaratul curaj inseamna sa fii curajos tocmai atunci cand nu esti.
Descurajarea este cea mai primejdioasă boală a caracterului.
(Cugetări)
Nici durerea si nici rana unui barbat nu trebuie sa para prea mari.
Non debet dolor esse viri nec vulnere maior.
(Juvenalis, Satirae)
Copy Protected by Chetan's WP-CopyProtect.