Citate despre Adevar

Atata vreme cat omul nu va fi un zeu, adevarul, in limbajul sau, se va exprima prin contradictii. Si din eroare in eroare se merge spre adevar.

Adevarul are in el o forta care il face de neinvins si care-i asigura pentru totdeauna deplina biruinta.

Cine are o idee adevărata știe, in același timp, ca are o idee adevărată și ca nu se poate îndoi de adevărul acelui lucru. (Etica) Baruch Spinoza “Dacă cineva ar spune că are o idee clară şi distinctă, adică adevărata, despre o substanţă, dar că totuşi se îndoieşte că această substanţă există, ar fi acelaşi lucru ca şi când ar spune că are o idee adevărată, dar se îndoieşte de adevărul ei.” Adevărul se reveleaza în noi. E lipsit de sens să crezi ca cineva ar putea gandi eronat, deoarece a gandi astfel nu inseamna a gândi. Eroarea nu provine dintr-o miscare a gândirii noastre, ci din acțiunea lucrurilor exterioare asupra noastră. Orice idee adevărată contine in sine propria afirmatie și forta reală a acestei afirmatii depinde doar de claritatea ideii. Acesta este motivul pentru care Spinoza nu va opera cu îndoiala metodica (sistematică) in maniera lui Descartes. Fundamentul adevărului nu este o metodă, ci insasi capacitatea de a cunoaște. Descartes considera ca doar ceea ce este clar si evident poate fi adevarat (Adevarat nu poate fi decat ceea ce a fost perceput logic si rational). La fel, pentru Spinoza, criteriul adevărului este claritatea şi distincţia ideilor. Justeţea unei idei clare şi distincte este evidentă şi fără a mai solicita raportarea ei la obiect. Ideea adevărată trebuie să corespundă obiectului său, dar întrucat substanţa cugetătoare/obiectul cugetator/eul care gandeste (res cogitans) şi substanţa întinsă/materia/lumea exterioara (res extensa), conform dualismului lui Descartes, sunt pentru Spinoza una şi aceeaşi substanţă, înlănţuirea ideilor în substanţa cugetătoare este în mod necesar identică cu ordinea lucrurilor în substanţa întinsă. Astfel, Spinoza anticipează cunoscutul principiu gnoseologic materialist, potrivit căruia între legile existenţei şi legităţile gîndirii există o identitate dialectică. Această identitate, fondată ontologic în teoria substanţei, asigură adecvarea deplină la obiect şi deci adevărul ideilor clare şi distincte, fără a mai fi necesar controlul lor empiric.

E usor sa convingi pe cineva despre un adevar placut.

Nimeni nu are monopolul adevarului si nici al binelui.

Cea dintai si cea mai de capetenie datorie a unui om cinstit e sa ne spuna adevarul inimii lui.

Adevărul nu este o sârmă, pe care o poţi îndoi cum vrei şi când vrei.

Adevărul e unul pentru toţi, dar fiecare popor îşi are minciuna sa, pe care o numeşte ideal.

Adevăr pe o parte a Pirineilor, eroare pe cealalta parte. (Cugetari) Blaise Pascal „Ceea ce este adevarat pe o parte a Pirineilor, nu este adevarat pe partea cealalta. sau “Ceea ce este adevăr de o parte a Pirineilor, este minciună de partea cealaltă” Pascal abordeaza aici caracterul relativ, convențional, al justitiei umane. Legile difera de la un stat la altul. Justiția umana nu este universala, spre deosebire de justitia divină. De asemenea, ceea ce este un adevăr pentru un popor, pentru o persoană, poate fi o greșeală pentru altele. Ceea ce este valabil pentru unul nu este neaparat valabil si pentru altul. Pascal a dorit să spună că percepția anumitor adevăruri este dependentă de mai mulți factori: localizare geografica, cultura, mentalitate, epoca... Cu alte cuvinte, ceea ce este un adevăr pentru cineva, la un moment dat sau intr-un anumit loc, nu este, probabil, pentru o altă persoană, dintr-o altă eră sau dintr-o alta regiune. Inaintea lui Pascal, Montaigne a formulat ceva similar: “Ceea ce este adevar pe partea pe care acesti munti o marginesc este minciuna dincolo de ea.”, “Nu exista ceva in care lumea sa difere mai mult ca in privinta obiceiurilor si legilor.”, sau, extins la confruntarea dintre culturi: "Fiecare numeste barbar ceea ce nu se afla in obiceiurile sale." © CCC

Veridicitatea este fiica timpului, nu a autoritatii.

Mereu şi înaintea tuturor defilează Minciuna, fascinându-i pe proşti cu stridenţa ei vulgară. Ultimul, mai la urmă, vine Adevărul, care şchiopătează, mergând agale în urma Timpului... La suprafaţă se află mereu înşelăciunea şi la ea se reped oamenii superficiali. Adevărata Esenţă se închide în sine pentru a fi mai preţuită de către cunoscători şi de cei înzestraţi cu raţiune.

Nu minţi, dar nici nu spune tot adevărul. Nimic nu necesită o purtare mai prudentă ca adevărul - e ca o hemoragie a inimii înseşi. *

Cu mare grija adevarul sa-l afle omul intelept, ca sa nu judece prosteste si sa condamne pe nedrept.

Răbdarea consolatorului este legată de propriile sale probleme. (Mica vânzătoare de proză) © CCC

Mai bine este ca, intemeiat pe adevar, sa invingi o parere, decat neintemeiat pe o parere sa te invinga adevarul… Cand cauti adevarul, se poate sa invingi toate cate ti se pun in cale; dar cand l-ai gasit, nimeni nu te mai poate invinge…adevarul triumfa prin puterea lui interna; puterea, prin aparenta ei externa.

Nu-ti imbogatesti sufletul cu adevaruri marunte; cine si-ar face avere adunand praful de aur imprastiat pe pamant?

Mi se poate cere sa caut adevarul, dar nu sa il gasesc.

Adevarul asteapta. Numai minciuna e grabita.

Adevarul de maine se nutreste din eroarea de ieri, iar contradictiile pe care trebuie sa le invingem constituie chiar stratul de ingrasaminte al cresterii noastre.

Adevarul este deschis tuturor. Nimeni inca nu l-a luat in stapanire. O mare parte dintr-insul a ramas si pentru urmasi.