Să te pleci de durere este o nebunie;
Nimic nu se câștigă prin melancolie;
Decât să te afunzi în gânduri dureroase,
Mai bine să-ți cufunzi simțurile în vin.
© CCC
Înalță un cântec pentru ea, o, muză!
Fecioara cu cunună de violete-n păr,
Și laudă-i reflexele schimbătoare de pe gâtul fin,
Vocea-i șoptită și plină de veselie.
Cântă înc-o dată farmecele-i mii
Splendoarea-ncântătoare a ochilor,
Obrajii bruni și brațele mlădioase
Și sânul întunecat și gingaș.
Da, cântă pentru totdeauna despre ea,
Stăpâna-mi delicată și ademenitoare,
Cea mai frumoasă dintre toate câte au fost și sunt,
Sappho a mea cea cu zâmbet dulce.
(Nu mai mult pentru Lycus)
În mitologia greacă, Lycus sau Lykos (Lúkos, „lup”, în greaca veche) a fost de două ori regent al orașului antic Teba (Beoția). Aici, Lycus poate fi unul dintre tinerii pe care Alceu îi admira, potrivit lui Horațiu (Ode, 1, 32, 10), „frumosul Lycos cu părul și ochii negri”).
Copyright © CCC All rights reserved.
Nu în pietre cioplite, nici în bârne bine făurite,
Nu în cel mai nobil dintre visele constructorului,
Ci în oameni curajoși cu un scop măreț,
Acolo este cetatea, acolo este statul cel viu.
(Bastionul statului)
© CCC
O, castă Sappho cu ghirlande de violete-n păr,
O, fecioară cu zâmbet dulce!
Aș vrea să-ți spun ce este în inima mea,
Dar nu-ndrăznesc căci nu vreau să te amăgesc.
(Pentru Sappho)
(traducere CCC – Copyright © 2021)