Politica imi apare ca o coordonare a stiintelor existente, din care va trebui sa izvorasca o stiinta noua: stiinta pacii.
Nu doresc decat un singur lucru: libertatea, pacea, pentru putinul timp care imi mai ramane de petrecut pe acest pamant.
La baza oricarei dorinte de pace exista urmatorul postulat: credinta in progresul moral al omului.
Te apuca groaza cand cantaresti la rece tot ceea ce sta in calea pacificarii oamenilor. Cate veacuri vor mai trebui sa treaca pana cand evolutia morala va eradica din omenire intoleranta instinctiva, respectul innascut pentru forta brutala, placerea asta fanatica a animalului de a triumfa prin violenta, de a-si impune prin violenta felul lui de a simti, de a trai, celor mai slabi, care nu simt, care nu traiesc ca el?
Nu ma multumesc a zice ca pacea e cu putinta, mai zic ca ea e inevitabila. Va veni o zi cand tunurile nu vor mai fi decat piese de muzeu, aratate oamenilor ca niste instrumente barbare, de care ei se vor mira ca au putut exista vreodata.
In razboi nu exista nici o salvare; de aceea noi toti cerem de la tine pace.
Nulla salus bello, pacem te poscimus omnes.
(Vergilius, Aeneis)