Ar trebui sa scriem intotdeauna doar despre ceea ce ne place. Uitarea şi tacerea sunt pedeapsa pe care o aplicam asupra a ceea ce am constatat ca este urat sau comun, in calatoria prin viata.
Omul care a incercat multe placeri variate e capabil sa le prefere pe unele, altora…Ne facem astfel educatia gustului pentru diferite placeri, putem chiar sa folosim experienta altuia sau sa i-o transmitem altuia pe a noastra. Stim ca placerile spirituale, cu conditia sa nu fie exclusive si sa presupuna existenta altora, asa cum nota fundamentala presupune armonicele sale, stau inaintea celorlalte placeri; le cultivam de preferinta, dezvoltam finetea gustului cu care le incercam si, de bine de rau, ne mentinem acest plan al vietii alaturi de celelalte planuri ce-l insotesc, sau il acopera, sau il clatina: planul profesional, planul moral.
Cand cineva ascunde faptul ca iubeste placerea, inseamna ca are deprinderi urate.
Sa ne bucuram de placerile vietii, caci al nostru nu este decat acest timp; mai tarziu, nu vom fi decat cenusa, umbra.
Tendinta de a cauta placerea si de a evita durerea, atat in domeniul fiziologic, cat si in cel psihologic, e legea fundamentala a vietii.