Curajul cel mai de trebuinta in aceasta lume nu e intotdeauna de natura eroica. In viata de toate zilele trebuie curaj, ca si pentru mari intreprinderi ce apartin domeniului istoriei. Este, de pilda, curajul de a fi cinstit, de a te impotrivi ispitei, de a spune adevarul, curajul de a fi ceea ce suntem cu adevarat si de a nu pretinde sa trecem drept ceea ce nu suntem; curajul de a trai cinstit prin propriile noastre mijloace si de a nu duce o viata rusinoasa prin mijloacele altora.
Adevarul, curajul si blandetea merg de obicei impreuna. Omul cu adevarat brav este generos si rabdator, niciodata crud si neinduplecat.
Mai bine-i, cand te aperi de dusman, sa-l socotesti mai tare decat este, caci iei masuri depline de aparare; caci daca te scumpesti, faci ca zgarcitul ce-si pierde haina sa castige un petec.
O! Dragoste de viata, ne lasi, de teama mortii, sa murim de zeci de ori la rand decat sa dam cu moartea fata dintr-o data… Inainte de-a muri se prapadeste cel las de multe ori; numai o singura data gusta cel viteaz moartea.
Cel care nu se teme de nimic nu e mai putin puternic decat cel de care toata lumea se teme.
Eroismul comporta o jertfa necesara si fecunda. Omul care se jertfeste isi cunoaste destinul, are toate suferintele pe care i le rezerva natura lui omeneasca si slaba, are oroare de moarte, are frica si panica in toate gradele lor; insa, deasupra tuturor acestor mizerii ale carnii omenesti inalta constiinta sa, indarjirea unei datorii, un ideal de umanitate.
Temeritas sub titulo fortitudinis latet.
Curajul se ascunde sub numele de vitejie.
(Seneca Philosophus, Epistulae)
Fortissimum — tutissimum (esse)
Omul viteaz este foarte sigur de sine.
(Sallustius, De Bello Jugurthino)