Durerea o poti incerca in singuratate, insa bucuria, pentru a o cunoaste intr-o masura deplina, trebuie sa o imparti cu altcineva.
Omul care a incercat multe placeri variate e capabil sa le prefere pe unele, altora…Ne facem astfel educatia gustului pentru diferite placeri, putem chiar sa folosim experienta altuia sau sa i-o transmitem altuia pe a noastra. Stim ca placerile spirituale, cu conditia sa nu fie exclusive si sa presupuna existenta altora, asa cum nota fundamentala presupune armonicele sale, stau inaintea celorlalte placeri; le cultivam de preferinta, dezvoltam finetea gustului cu care le incercam si, de bine de rau, ne mentinem acest plan al vietii alaturi de celelalte planuri ce-l insotesc, sau il acopera, sau il clatina: planul profesional, planul moral.
Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.
Suferinta are si o parte buna – si anume, ca in asemenea momente omul cunoaste multe lucruri marete si bune.
Data fiind slabiciunea firii omenesti, mijloacele de indreptare au un efect mai incet decat suferintele.