Nu este bine pentru un medic să recunoască că nu se simte bine.
(Jucătorul de cricket)
© CCC
Pretenția mea ca femeie este ca diferența mea să fie luată în considerare, ca să nu fiu obligată să mă adaptez modelului masculin.
(Contact, enciclopedia creației, emisiune TV canadiană)
© CCC
Constat că, pe măsură ce trece timpul, trăim din ce în ce mai ușor împreună.
(Contact, enciclopedia creației, emisiune TV canadiană)
© CCC
Atâta timp cât ne înțelegem, atâta timp cât comunicăm, trăim împreună.
(Contact, enciclopedia creației, emisiune TV canadiană)
© CCC
Pe atunci Bucureştii era oraşul salcâmilor. Vegheau copaci bătrâni la fiecare poartă, legănând în aroma lor de primăvară casele joase. Curţile erau mari, grădinile răcoreau sfârşitul zilei, sub bolta de viţă se prelungea târziu taifasul, la lumina rotundă a felinarului de masă. Birjele cadenţau întunericul transparent al nopţilor negrăbite. Timp lent şi prielnic discuţiilor. Mahalalele se cunoşteau între ele, de la cele din centru până la periferie, unde ţâşneau ştrengarii ca ţânţarii, din gropile străzilor nepavate. Politica lega şi dezlega încrederea, dragostea se învârtea în ritmul valsului, frământările mărunte se amplificau prin convingere, gândurile, gesturile se cântăreau pe orizontul mândriei civice. Capitala României păstra în toată pulsaţia sa de inteligenţă cercetătoare o bunăvoinţă şi o sociabilitate de oraş provincial, cu strigătele oltenilor, purtând în pas de buestru coşurile pline cu legume şi fructe.
(Despre Bucureștiul copilăriei sale)
Am fost crescute într-o atmosferă în care se vorbea numai literatură, artă şi muzică. Eram lăsate să ascultăm şi să învăţăm din aceste discuţii. Climatul acesta devenise un fel de climat natural, nu-mi pot pur şi simplu imagina cum ar fi putut să fie altfel.”
(Dintr-un secol de viaţă)
Toată viaţa lui Enescu este ţesută în Muzică, neîntreruptă, slujită cu evlavie. A fost neîntrecut în toate. La vioară, ca dirijor de orchestră. George Enescu a fost o capodoperă a Naturii.
Nu trăia pentru prezent. Explora veşnicia armoniei. Ca să lege în acest cult al frumosului ţara lui întreagă, a cutreierat-o în lung şi-n lat, a cântat în toate orăşelele, unde nu răsunase vreodată muzica clasică. Aceeaşi osteneală îşi dădea la Mizil, ca şi la Paris sau Londra.
(Dintr-un secol de viaţă, Despre George Enescu)