Am socotit întotdeauna că, atunci când sosește, Crăciunul este o vreme binecuvântată, o vreme a bunătății, a iertării, a milosteniei și a veseliei – singura perioadă, pentru mine, din lungul calendar al anului, când toți bărbații și femeile par să-și deschidă la unison inimile ferecate și să-i considere pe cei mai puțin norocoși decât ei adevărați tovarăși de drum pe calea ce ne duce pe toți către același loc, iar nu o rasă osebită de ființe pășind pe alte cărări. Deși Crăciunul nu mi-a adus vreodată vreun grăunte de aur sau de argint în buzunare, sunt convins că mi-a făcut totuși mult bine și că îmi va face mereu. Și atunci spun: Binecuvântat fie Crăciunul!
(Poveste de Crăciun)
Adevărata frumusețe nu este aceea pe care ne face plăcere să o contemplăm, ci aceea în fața căreia trebuie să închidem ochii.
(Cartea lui Stendhal despre dragoste)
© CCC
Ea găsea forme „amuzante” în toate bibelourile ei chinezești și, de asemenea, în orhidee, și în special în orhideele Cattleya, care erau, alături de crizanteme, florile ei preferate.
(În căutarea timpului pierdut, În partea dinspre Swann)
© CCC
În cele din urmă, când fac bilanțul vieții mele, am avut parte de puţine lucruri bune şi de multe lucruri rele.
(Jurnalul unui curios de la țară)
© CCC
Lucrez pentru a fi fericit: este cea mai frumoasă meserie.
(Jurnalul unui curios de la țară)
© CCC
N-ai nevoie să fii lăudat când ești sigur de tine. Cine caută laudă se îndoiește de valoarea sa proprie.
Cel care se simte străbătut de acești doi curenţi, unul curgând spre tărâmurile spirituale, iar celălalt scufundându-se în neant, este poet şi filozof. După ce s-a încheiat cântecul imaginilor, se scufundă în inspirația sa pentru a auzi răsunând ecourile îndepărtate ale cuvântului. Și totuși! Ar fi doar o măreţie solitară, dacă însuşi spectacolul unei naturi schimbătoare nu l-ar învăţa să-şi reverse sufletul în jurul său.
(Ore de filozofie)
© CCC
Omul se ridică și se completează doar prin observarea naturii. De îndată ce își întoarce privirea, mândria îl cuprinde. El trebuie să trăiască după legile din sine și din univers, contemplându-se pe sine după reverberarea imaginii. Un elan afectuos trebuie să-l conducă mai întâi să îmbrățișeze exteriorul; apoi, printr-o reflecție fermecătoare, trebuie să restabilească forma în inima sa, unind natura incomensurabilă cu spiritul etern. Așa se realizează armonia umană.
(Ore de filozofie)
© CCC
Fanatismul numește persecuție tot ceea ce contrazice absolutismul său.
(Ore de filozofie)
© CCC