Cât de frumoasă este viața mea, chiar dacă nu e fericită. Și amuzantă și unică! Și nu aș schimba-o nici pentru un imperiu.
© CCC
Însuşi cuvântul Cosmos, născocit de Pythagoras, care cuprindea în sine ideea unui Univers bine orânduit (prin Numere) şi chiar armonios orânduit de către Creator (o tecxnithvV qeovVtic), Dumnezeul cel ce potriveşte cu măiestrie şi conceptul de armonie împreună cu cel asociat, de simetrie, în sensul antic al cuvântului, au dominat nu numai întreaga cosmologie şi estetică platoniciene, ci şi arhitectura grecească, ale cărei idei călăuzitoare sunt criptic sugerate de Vitruviu (Vitruviu, ca toţi arhitecţii Antichităţii, prestase jurământ să nu dezvăluie neiniţiaţilor tainele artei sale; am văzut că, pesemne, ca toţi confraţii greci şi romani, asimilase îndeajuns din mistica pitagoreică a numerelor pentru a preamări virtuţile numărului Zece, ale Decadei Pure. El a mai stabilit un paralelism aproape riguros între proporţiile templului ideal şi cele ale corpului omenesc).
(Filosofia și mistica numărului)
Noţiunea de Număr care guvernează Universul, introdusă de Pythagoras, a fost reluată de Platon care a fost, aşa cum vom vedea în capitolul următor, împreună cu Archytas din Tarent, iniţiatorul lui, cel mai important dintre discipolii şi urmaşii Maestrului din Samos. Am văzut că la Numerele arhetipuri Platon a mai adăugat Ideile-Forme, numerele fiind, de altfel, reflectate în formele Geometriei. Numărul şi Frumuseţea erau arhetipurile stăpânitoare (Frumuseţea absolută din Banchetul), dar Frumuseţea însăşi şi Armonia Cosmosului erau supuse Numărului, care domina atât lumea anorganică, cât şi pe cea organică. Al treilea arhetip iubit de Platon, derivat el însuşi din Număr, era proporţia sau, în sensul cel mai general, Analogia; termenul grecesc pentru proporţie este, de astfel, avnalogia.
(Filosofia și mistica numărului)
Atât în cazul animalelor cât și în cel al plantelor, pare să existe o preferință marcată pentru simetria pentagonală, o simetrie legată clar de secțiunea de aur și necunoscută în lumea materiei inerte.
(Estetica proporțiilor în natură și în artă)
În timp ce toți oamenii au aproximativ aceeași speranță de viață, speranța de viață a stelelor variază la fel de mult ca de la cea a unui fluture până la cea a unui elefant.
(O stea numită Soare)
© CCC
A fost nevoie de mai puțin de o oră pentru a crea atomii, de câteva sute de milioane de ani pentru a crea stelele și planetele, dar de cinci miliarde de ani pentru a crea omul!
(Crearea Universului)
© CCC
Nimic nu este niciodată atât de bun sau atât de rău în realitate precum este anticipat.
© CCC
Lumea este stridia mea
Pe care eu cu sabia o voi deschide.
(Nevestele vesele din Windsor)
…world’s mine oyster
Which I with sword will open.
Când oamenii spun asta, de obicei presupun că înseamnă că lumea este la picioarele lor și că sunt într-o poziție în care totul va funcționa în favoarea lor. Alții spun că ei sunt „perla” și sunt cultivați pentru măreția lor. Această interpretare poate fi valabilă pentru primul vers, atunci când este scos din context.
Cu toate acestea, atunci când aceste rânduri au fost rostite în piesa de teatru „Nevestele vesele din Windsor” de Shakespeare, intenția era destul de diferită.
Astfel, într-o conversație între două personaje mai puțin reputate, are loc această conversație:
Falstaff: Nu-ți voi împrumuta nici un ban.
Pistol: De ce, atunci lumea este stridia mea pe care eu cu sabia o voi deschide.
Falstaff: Nici un ban.
Cu alte cuvinte, dacă Falstaff nu îi va da bani, Pistol se va duce și îi va lua cu forța de la alți oameni. Este vorba despre a lua ceea ce nu are dreptul și are conotații destul de violente.
O stridie nu se deschide de bunăvoie – trebuie forțată. O stridie nu renunță de bunăvoie la perla sa, care poate dura ani să se dezvolte, iar stridia este adesea deteriorată sau ucisă în procesul de extragere a perlei. Aceasta este o imagine a violenței și nu una a circumstanțelor fericite sau norocoase.
© CCC
Fiecare vrea să încerce propria experiență; fiecare o încearcă pe cheltuiala lui. Lecțiile unei generații nu servesc niciodată celei care-i urmează.
© CCC
Epuizarea fizică are acest dar de a ne anihila, de a ne cufunda într-o stare de beție în care toate noțiunile sunt estompate.
© CCC