Această zăpadă, ce cădea plutind, le-a făcut pe femei să spună: “Iată că bătrânul Crăciun își jumulește gâștele.”
(Jacquou Rebelul)
© CCC
Era un lucru curios faptul că acești țărani se adunau noaptea în acest loc sălbatic. Erau îmbrăcați mizerabil, toți, în haine de droghet, albite de uzură, în bluze vechi, decolorate, murdare de muncă.
(Jacquou Rebelul)
(Droghetul era o țesătură grosieră de lână, împâslită sau țesută, realizată în special începând din secolul al XVI-lea până în secolul al XIX-lea. Este adesea o țesătură grosieră, foarte subțire și îngustă, cu urzeală de in și bătătură de lână, purtată de țăranii din Bretania, de exemplu, în secolele al XVIII-lea și al XIX-lea. Termenul se aplică acum unei țesături grosiere și ieftine având urzeală de bumbac și bătătură (umplutură) de lână. Țesătura de droghet ar putea fi unul dintre strămoșii materialului pentru blue-jeans.)
© CCC
Oamenii, mai ales cei bogați, preferă să aibă un singur copil și să-l facă bogat.
(Jacquou Rebelul)
© CCC
Evreii se ruinează de Paști, maurii la nunți, creștinii în procese.
(Jacquou Rebelul)
© CCC
Flacăra acestei inimi, soarele acestor ochi,
Viața vieții mele, sufletul sufletului meu,
află că doar o rază de pe chipul tău
poate sparge marmura și arde diamantele.
(Adonis)
© CCC
Nu fi o algă într-o mare calmă și tremurătoare
Care-ți îndoaie voința de acum încolo.
Ferm în bătaia vânturilor și a valurilor,
Adună-n tine neclintirea copacilor și a stâncilor.
(Adonis)
© CCC
Privește râul din gradină,
spune-ți că ești în paradis.
Ce mai aștepți? Du-te s-o cauți
Pe fata cu priviri de vis!
Dumnezeu ne-a lăsat cel mai scump dar din toate:
iubirea – jarul, lava –
așa cum unor plante,
le-a dat otrava.
Repezi ca unda apei, ca zborul vântului,
zilele vieții trec. Eu voi ramâne
mereu indiferent față de două:
ziua de ieri și-aceea ce va să vină mâine.