O femeie care se crede inteligentă pretinde aceleași drepturi ca un bărbat. O femeie inteligentă, nu.
© CCC
Este înțelept să torni uleiul politeții delicate peste angrenajul prieteniei.
sau
Este înțelept să ungi cu uleiul politeții delicate mecanismul prieteniei.
© CCC
Da, greşelile le făcea cu puritatea, cu simplicitatea şi cu neglijenţa unui copil. A unui copil care se simţea iubit şi ştia că i se iartă orice.
(Despre George Topârceanu, din corespondența Otiliei Cazimir)
Scria dintr-un joc mecanic, ca să reflecteze în singurătate asupra propriilor lui greşeli, se iluziona că nu „creează”, deoarece creaţia, chiar dacă duce la eroare, are loc întotdeauna din iubire pentru cineva care nu suntem noi înşine.
(Pendulul lui Foucault)
Fruntea lui este scut de aur,
iară pletele-i stufoase ca finicul,
negre sunt cum e corbul.
Ochii lui sunt ca acele porumbițe albe,
ca scăldate în lapte, poposite lângă limpede izvor.
Obrajii lui sunt ca răzoare de trandafiri balsamici,
Stoguri înmiresmate, iar buzele lui roșii au respirarea
dulce a mirului de smirnă.
Ca pârghii de aur îi sunt brațele, cu pietre nestemate
împodobite; pieptul lui e ca sculptat în fildeș,
cu ușoare vine albastre de safir.
Stâlpi de alabastru îi sunt picioarele, odihnind pe
temelii de aur, și el la înfățișare este întreg Libanul
– la fel ca cedrii de măreț.
(Cântarea cântărilor)