Poezia, in functia ei originara, de factor al culturii timpurii, se naste in joc si ca joc. Este un joc sacru, dar, in sacralitatea lui, acest joc ramane totusi fara incetare la hotarul veseliei, al glumei si al divertismentului. Despre o satisfacere constienta a nevoii de frumusete nu este inca, multa vreme, vorba. Aceasta nevoie zace inchisa necunoscuta, in trairea actului sacru, care devine cuvant in forma poetica si este resimtit ca opera miraculoasa, ca betie, ca extaz.
Am in suflet atatea lucruri. Sunt momente cand simt ca vorbele nu spun nimic.
Mi se pare imposibil sa parasim aceasta existenta inainte de a fi savarsit tot ce simtim ca trebuie sa infaptuim.
Nu exista o misiune mai grea decat sa te apropii de indumnezeire mai mult decat alti oameni si sa raspandesti razele divine in mijlocul umanitatii.
Ma credeti ca ma gandesc la o vioara sacra, cand Spiritul imi vorbeste, si ca eu scriu ceea ce el imi dicteaza?
A canta o nota gresit este un lucru banal, dar a canta fara pasiune este de neiertat.