Copiii vostri vor trai inconjurati de masini; ei trebuie sa le inteleaga si sa fie familiarizati cu ele. Masinile ii trateaza foarte rau pe cei care nu le plac.
© CCC
(Scrisori unei necunoscute)
Lectura este ca hanurile spaniole, nu gasesti in ea decat ceea ce aduci cu tine.
© CCC
Un han spaniol: un loc /o situație în care găsesti doar ceea ce ai adus; un loc unde poti gasi orice, unde poti întâlni pe oricine.
Expresia “hanurile spaniole” se refera la proasta reputație pe care acestea o aveau, incepand din secolul al XVIII-lea, ca urmare a impresiilor raspandite de către călătorii străini care le considerau neprimitoare deoarece fiecare gasea de mancare si bautura numai ce aducea cu sine. In hanurile spaniole se recomanda vizitatorilor, în cazul în care voiau sa manânce pe saturate, sa-si aduca singuri mancare si bautura, fie pentru că hanul oferea gazduire peste noapte, dar nu si masa, fie deoarece calitatea și cantitatea a ceea ce le era servit erau foarte discutabile. Astfel, deoarece fiecare isi aducea de mancare, in han se gasea o mare varietate de alimente.
Prin extensie, hanul spaniol desemneaza orice idee sau situație în care fiecare găsește ceea ce il intereseaza, ceea ce intelege sau se pricepe potrivit gusturilor, culturii, convingerilor sale…
Cine vrea sa se schimbe va gasi intotdeauna un motiv bun pentru a se schimba.
(Ceea ce cred)
© CCC
Pentru omul obisnuit, cincizeci de ani de casatorie de-abia ajung pentru a intelege o singura femeie.
(Scrisori unei necunoscute)
© CCC
Stiinta? La urma urmei, ce este ea, daca nu o lunga si sistematica curiozitate?
(Tara Fagaduintei)
© CCC
O casnicie fericita e ca o lunga conversatie ce pare intotdeauna prea scurta.
(Memorii)
© CCC
Ceea ce oamenii iti iarta cel mai putin sunt lucrurile rele pe care le-au spus despre tine.
(Conversatie)
© CCC
Si binele ti se intoarce pe lumea asta si raul: cand nu te astepti si de la cine nu te astepti.
De teama sa nu ajung sa te cunosc prea usor, te joci cu mine.
Ma uimesti cu rasul tau cristalin dupa care iti ascunzi lacrimile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu rostesti cuvantul pe care ai vrea sa-l rostesti.
De teama ca nu te pretuiesc indeajuns, mi-aluneci printre degete in sute de feluri.
De teama sa nu te aseman tuturor, stai singura, deoparte.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu o apuci pe calea pe care ai vrea s-o apuci.
Tu-mi ceri mai mult decat celelalte, de aceea esti tacuta.
C-o jucausa nepasare, te feresti sa-mi primesti darurile.
Iti cunosc maiestria.
Niciodata nu primesti ceea ce ai dori sa primesti.
(Gradinarul dragostei, XXXV)
© CCC