Citate de André Maurois

Mai invatati, mai puternici, oamenii sunt astazi mai nefericiti ca oricand. (Ceea ce cred) © CCC

Lumea progreseaza datorita lucrurilor imposibile care au fost realizate.

Stiinta? La urma urmei, ce este ea, daca nu o lunga si sistematica curiozitate? (Tara Fagaduintei) © CCC

Afurisiții de bebeluși nu ies până când nu sunt gata! În 1988, nașterea Prințesei Beatrice se lăsa așteptată. Elisabeta a II-a ajunge să devină nerăbdătoare și rostește această replică unui vizitator la Buckingham. © CCC

Ce este viata noastra daca nu timp? (Scrisori unei necunoscute) © CCC

Clipele cu adevarat frumoase sunt intotdeauna melancolice. Simti ca sunt trecatoare, ai vrea sa le opresti in loc, dar nu-i posibil.

Ador copiii, mai ales când plâng, pentru că atunci sunt luați în brațe. © CCC

Cred in copii aşa cum se credea in apostoli. (Arta de a fi bunic) © CCC

Trebuie sa ascunzi totdeauna ce simti, ca sa pastrezi ce iubesti?

In viata oricarui om, ce poate deveni mare, intervine un eveniment marunt care dezlantuie succesul.

Exista trei dimensiuni ale iubirii: profunzimea, durata si increderea. © CCC

Fericirea pe care o asteptam e mai frumoasa decat cea de care ne bucuram… (Trandafirii de septembrie) © CCC

Pentru omul obisnuit, cincizeci de ani de casatorie de-abia ajung pentru a intelege o singura femeie. (Scrisori unei necunoscute) © CCC

Copiii incep prin a-si adora parintii, dupa o vreme ii judeca si sfarsesc prin a-i ierta.

Toată viața trebuie să fii copil. © CCC

Copiii se cuvine sa fie ingaduitori cu oamenii mari. (Micul print)

Copiii sunt singurii filozofi îndrăzneţi. Iar filozofii îndrăzneţi sunt în mod necesar copii. Trebuie să fii ca un copil, să te întrebi mereu: "Şi apoi?" (Noi) © CCC

Asa cum iti tratezi părinţii, tot asa te vor trata copiii tai. © CCC

Copiii nu duc la coeziunea in cuplu decat intr-un cuplu banal, in lumea banala. Si atunci ei, fiind tema comuna a unui cuplu, se desprind, isi fac propria viata si poate aparea, atat de adesea, o complicitate secundara a parintilor de a se lipi impreuna de copiii-adulti ca bunici.

Existăm cu adevărat doar prin aceste ființe mici, Ce devin stăpâne pe toată inima noastră, Ce ne acaparează viața fără să-și dea seama Și trebuie doar să trăiască fericite pentru a fi recunoscătoare. (Gabriela) © CCC