Copiii voştri nu sunt copiii voştri.
Ei sunt fiii şi fiicele dorului Vieţii de ea însăşi îndrăgostită.
Ei vin prin voi dar nu din voi
Şi, deşi sunt cu voi, ei nu sunt ai voştri.
Puteţi să le daţi dragostea, nu însă şi gândurile voastre,
Fiindcă ei au gândurile lor.
Le puteţi găzdui trupul dar nu şi sufletul,
Fiindcă sufletele lor locuiesc în casa zilei de mâine, pe care voi nu o puteţi vizita nici chiar în vis.
Puteţi năzui să fiţi ca ei, dar nu căutaţi să-i faceţi asemenea vouă,
Pentru că viaţa nu merge înapoi, nici zăboveşte în ziua de ieri.
Voi sunteţi arcul din care copiii voştri, ca nişte săgeţi vii, sunt azvârliţi
Pe drumul nesfârşirii. Arcaşul vede ţinta şi cu puterea Lui vă încordează, astfel ca săgeţile-i să poată zbura iute şi departe.
Şi puterea voastră, prin mâna Arcaşului, să vă aducă bucurie,
Căci, precum El iubeşte săgeata călătoare, tot la fel iubeşte şi arcul cel statornic.
Cand vezi sufletul curat si nevinovat al unui copil, iti vine parca sa zici, ca orice mama e o "nascatoare de Dumnezeu".
Copiii se cuvine sa fie ingaduitori cu oamenii mari.
(Micul print)
Culoarea, mai presus de toate și poate chiar mai mult decât desenul, este o eliberare.
(Problemele picturii)
© CCC
Viitorul unui copil este fapta mamei.
Afurisiții de bebeluși nu ies până când nu sunt gata!
În 1988, nașterea Prințesei Beatrice se lăsa așteptată. Elisabeta a II-a ajunge să devină nerăbdătoare și rostește această replică unui vizitator la Buckingham.
© CCC
Niciodată nu trebuie să răsfeți prea mult un copil.
(Elle - 25 oct. 2007)
© CCC
Copiii sunt singura bogatie din aceasta lume.
© CCC
Asa cum iti tratezi părinţii, tot asa te vor trata copiii tai.
© CCC
Existăm cu adevărat doar prin aceste ființe mici,
Ce devin stăpâne pe toată inima noastră,
Ce ne acaparează viața fără să-și dea seama
Și trebuie doar să trăiască fericite pentru a fi recunoscătoare.
(Gabriela)
© CCC
Toată viața trebuie să fii copil.
© CCC
Un copil care nu se joacă, nu este un copil, dar omul care nu se joacă, a pierdut pentru totdeauna copilul care trăia în interiorul său şi de care îi va fi groaznic de dor.
(Mărturisesc că am trăit)
Atunci cand nu fac nimic, copiii fac prostii.
Copiii invata bunatatea de la natura, iar rautatea de la oameni.
Copiii incep prin a-si adora parintii, dupa o vreme ii judeca si sfarsesc prin a-i ierta.
Sufletul copilului e cinstit, el nu poate fi cucerit de orice, dar se da intreg… copiii au in inima lor bogata putinta care lipseste celor mai multi dintre oamenii mari, de a intelege, de a admira, si intamplator, de a indeplini eroismul.