Cu fiecare cuvînt, mi se scurge o picătură de viaţă.
Curcubeul este brîul lui Dumnezeu ce strînge suflete între lumină şi întuneric.
Între pămînt şi cer destinul nostru, curcubeu.
Azi curcubeul este ucis de zeul smog.
Comoara este ceea ce eşti şi nu ştii.
Clepsidrele sînt goale şi deşerturile sînt pline.
Urăsc clepsidrele în care timpul se zbate din toate încheieturile roase de umbre.
Oare pot măsura efemerul cu pumnii strînşi, clepsidră între cer şi pămînt?
Orice deschidere de pleoape năruie castelul de nisip ridicat în clepsidră.
Căutăm mereu ceea ce ne lipseşte, renunţînd la fiinţe care ne lipsesc şi mai mult.