A avea informatii precise asupra posibilitatilor, aptitudinilor, puterilor noastre proprii inseamna intrucatva a realiza anticul ,,cunoaste-te pe tine insuti”.
Cultul eului, datoria superioara de a te gasi: iata intelepciunea…Intelegandu-te, singurul criteriu al cunoasterii, reusesti sa cunosti si lumea.
Mult face pentru linistea noastra sufleteasca si obiceiul de a te cerceta pe tine insuti si toate ale tale.
In fiecare seara, inainte de a adormi, fa examenul constiintei tale; invinuieste-te pentru greselile facute si bucura-te de binele pe care l-ai facut.
Nu izbuteste nimeni lucruri mai mari decat puterea lui:
iti spune dreapta judecata, ce-i cu putinta si ce nu-i.
Asa-s poruncile naturii, asa e legea omeneasca;
sa nu incerce nestiinta ce nu-i e dat sa-ndeplineasca.
Ah! Sa coboare-n sine insusi, nu-i da prin minte nimanui:
priveste fiecare traista ce-o poarta cel din fata lui.
Daca omul s-ar cerceta mai intai pe sine, ar vedea in ce masura e capabil sa se depaseasca.
Este periculos a-i arata prea mult omului cat este de asemanator animalelor, fara a-i arata maretia lui; si este periculos a-i arata maretia lui, fara a-i arata josnicia. Este si mai periculos de a nu-l lasa sa cunoasca nici pe una, nici pe alta. Dar este foarte util de a-i arata si una si alta.
E bine sa stiti ce vi se datoreaza, pentru ca nu cumva sa cereti oamenilor ce nu vi se cuvine.