Tu ești în inima mea ca un dar
neașteptat și mult prea scump,
pe care îl cercetez mirată iar și iar,
cu-aceeași nesecată desfătare.
Ești tainica-mi putere și mândrie,
de când te știu mi-i cerul mai aproape
și nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai făcut tărâna mai ușoară
și inima așa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrânt în suflet ca-ntr-un lac,
și-adânci de-atuncea-s gândurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.
Acestea toate să ți le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risipitorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dându-ți dar.
(Daruri)
Cand stai pe tarm nu-ti pasa de cel ce-n vijelii
din greu despica valul de mare, in manii…
Nu doara ca ti-ar face placere nenorocu-i,
dar te desfeti la gandul de-a nu te sti in locu-i.
Vot de la toti ia cel ce utilul cu dulcele-mbina,
Pe cititor desfatandu-l si totdeodata-nvatandu-l.
Omne tulit punctum, qui miscuit utile dulci,
Lectorem delectando pariterque monendo.