…naivitatea…, in afara de simplitatea pe care o exprima, trebuie adaugate inocenta, adevarul si originalitatea unei copilarii fericite, care n-a cunoscut constrangerea…; tot ce e adevarat nu e naiv, dar tot ce e naiv e adevarat, de un adevar izbitor, original, rar…naivitatea poate fi gasita in orice conditie; poti fi in mod naiv erou, in mod naiv ticalos, in mod naiv cucernic, in mod naiv frumos, in mod naiv orator, in mod naiv filosof…fara naivitate nu exista adevarate frumuseti.
Rareori intalnesti frumusetea si intelepciunea laolalta.
Raram facit mixturam cum sapientia forma.
(Petronius, Satyricon)
Cu cat ma gandesc mai mult la viata omeneasca cu atat sunt mai convins ca trebuie sa-i dam Mila si Ironia ca martori si ca judecatori, asa precum egiptenii chemau asupra mortilor lor pe zeita Isis si pe Mephtis. Ironia si Mila sunt doua sfetnice minunate; una zambind, ne face viata amabila; cealalta, care plange, ne-o face sacra. Ironia pe care o invoc eu nu este cruda. Ea nu-si bate joc nici de iubire, nici de frumusete. E blanda si binevoitoare. Rasul ei potoleste mania si tot ea ne invata sa glumim pe seama railor si a prostilor, pe care, fara ea, am putea avea slabiciunea sa-i uram.
In dragoste, valoreaza mai mult frumusetea decat sfatul.
In amore forma plus valet quam auctoritas.
Indragostitii nu-si mai pot aprecia frumusetea.
Amantes de forma iudicare non possunt.
(Quintilianus, De Institutione Oratoria)
Daca le-ai vazut pe toate si n-ai aflat ce e frumusetea, inseamna ca n-ai ochi; iar daca le-ai vazut, dar n-ai simtit puterea frumusetii, inseamna ca n-ai inima.