Infidelitatile ar trebui sa stinga dragostea; omul n-ar trebui sa fie gelos atunci cand are de ce sa fie; numai persoanele care se feresc sa starneasca gelozia sunt demne sa fim gelosi pentru ele.
Se pare ca, daca exista o banuiala nedreapta, stranie si fara temei, careia i s-a spus odata gelozie, cealalta gelozie, care este un sentiment just, firesc, intemeiat pe ratiune si pe experienta ar merita un alt nume. Temperamentul cuiva are o mare contributie in gelozie si gelozia nu presupune intotdeauna o mare pasiune. O dragoste inflacarata fara susceptibilitati este totusi ceva paradoxal. Se intampla adesea sa suferi numai tu de pe urma acestei susceptibilitati. Suferi de gelozie si ii faci si pe altii sa sufere. Acelea care nu ne cruta in nicio privinta si nu ne scutesc de niciun prilej de gelozie n-ar merita din partea noastra nicio gelozie, daca ar fi sa ne luam dupa sentimentele si dupa purtarea lor decat dupa inima noastra.
(Caracterele – Despre inima)
Cat tine dragostea, se mentine prin ea insasi si uneori prin lucrurile care par menite s-o stinga, prin capricii, prin departare, prin gelozie. Prietenia, dimpotriva, are nevoie de ajutor. Ea piere din lipsa de atentie, de incredere si de bunavointa.
(Caracterele – Despre inima)
Gelozie…o boala iremediabila, un cancer al sufletului impotriva caruia nu exista leac, nu exista medic, nu exista ameliorare, nici macar acalmii datorita istovirii. Ea inghite cu lacomie toate zvonurile, si nu lipsesc furnizorii pentru acestea.
Gelozia se hraneste cu indoieli si se preschimba in furie sau se stinge, cand indoielile devin certitudini.
Gelozia este un lucru teribil; seamana cu iubirea, dar e contrariul ei; nu vrea binele obiectului iubit, ci dependenta lui si triumful asupra lui. Iubirea este uitarea de sine; gelozia este forma cea mai pasionata a egoismului; exaltarea EULUI, despot exigent, vanitos, care nu poate sa se uite pe sine si sa se subordoneze.
Gelozia este, intr-un anumit fel, dreapta si rezonabila, din moment ce ea nu tinde decat sa pastreze un bun care ne apartine sau care credem noi ca ne apartine, in timp ce invidia nu poate suferi bunul altuia… Suntem deseori mandri de patimile noastre, chiar si de cele mai vinovate; invidia insa e o patima rusinoasa pe care nimeni nu indrazneste sa o marturiseasca… invidia noastra dureaza mai mult decat fericirea acelora pe care ii invidiem… gelozia se hraneste cu indoieli si moare, sau se schimba in furie, cand indoiala devine certitudine.