Exista o varsta in viata cand trebuie sa indraznesti sa fii nedrept, in care trebuie sa indraznesti sa faci “tabula rasa” din tot ce ai invatat sa admiri, sa respecti, si sa contesti totul — minciuni si adevaruri —, tot ceea ce nu ai recunoscut prin tine insuti ca este adevarat. Prin intreaga lui educatie si prin tot ceea ce vede si aude in juru-i, copilul absoarbe un atat de mare numar de minciuni si de prostii amestecate cu adevarurile esentiale ale vietii, incat cea dintai datorie a adolescentului, care vrea sa fie un om sanatos, este sa le dea pe toate afara.
Sa-ti studiezi cu grija si nepartinire
tot ce gandesti, orice pornire;
sa te cunosti adanc, sa stii ce poti,
si tot asa sa-i studiezi pe toti.
Patrunde-le in inima! Invata
ascunsul gand sa li-l citesti pe fata.
A invata sa te cunosti pe tine insuti este cea dintai dintre grijile pe care intelepciunea le impune oricarui muritor.
Pudoarea nu se poate invata, ea este ceva innascut.
Pudor doceri non potest, nasci potest.
(Syrus, Sententiae)
Sa nu te rusinezi fiindca vrei sa inveti ce n-ai stiut.
Ne pudeat, quae nescieris, te velle docere.
(Cato, Disticha Moralia)
Nu-i rusinos sa nu stii nimic, rusine-i sa nu vrei sa inveti nimic.
Non pudor est nil scire, pudor nil discere velle.
Lectia cea mai insemnata pe care omul o poate invata de la viata nu este ca durerea nu exista pe lume, dar ca depinde de noi s-o folosim si sa o putem transforma in bucurie.
Desigur, ca suferind, se pot invata multe lucruri. Partea proasta este ca dupa ce am suferit am pierdut puterea de-a ne putea folosi de cele invatate.