Dragostea e o luptă între două suflete şi între două trupuri în care uneori nu e niciun învingător, alteori nu e niciun învins.
Dragostea vrea sa iasa din sine si sa se confunde cu victima sa, asemenea invingatorului cu invinsul, dar pastrandu-si totusi privilegiile de cuceritor.
Cand invingatorul a depus armele, se cuvine ca si cel invins sa lase la o parte ura.
Quum victor arma posuit, et victum decet odia deponere.
(Seneca Philosophus, Hercules furens)
Nu imbratisa partea rea a unei cauze pentru ca adversarul a apucat-o pe cea buna, caci astfel intri in arena dinainte invins si vei iesi din ea rusinat. Cu arme proaste nu se poate lupta bine.